Companiile aeriene nu-si pot permite sa se doteze cu sisteme antiracheta

Tehnologia de aparare impotriva rachetelor portabile este complexa, costisitoare si controversata. Dar, in conditiile in care tacticile teroriste se schimba, aceasta tehnologie ar putea salva vieti.

Tehnologia de aparare impotriva rachetelor portabile este complexa, costisitoare si controversata. Dar, in conditiile in care tacticile teroriste se schimba, aceasta tehnologie ar putea salva vieti. Tocmai de aceea unele companii aeriene isi doresc sa dispuna de o astfel de tehnologie, altele nu si-o pot permite din punct de vedere financiar iar altele deja o utilizeaza, comenteaza BBC News Online. Arestarea, de curand, a britanicului Hemant Lakhani, in Statele Unite, pe cand incerca sa vanda o racheta portabila unui agent FBI deghizat in membru al retelei teroriste Al-Qaida, trezeste temerea ca viitoarea doborare a unei curse aeriene de catre un terorist se va face cu o astfel de racheta. Incidentul survine atacului esuat de anul trecut asupra unui avion israelian de pasageri, deasupra Kenyei, cu o racheta portabila, precum si deciziei British Airlines de a sista toate zborurile spre Arabia Saudita si spre statele din estul Africii. Astfel de evenimente par sa deschida un nou si foarte tulbure capitol in tacticile teroriste. Rachetele portabile par a fi noile arme preferate ale teroristilor fugari, pentru ca sunt ieftine si necesita un timp foarte scurt pentru lansare, care se poate face chiar si de pe capota unei masini parcate in imediata vecinatate a unui aeroport. Deoarece astfel de arme au o raza de actiune limitata, pasagerii avioanelor sunt vulnerabili imediat dupa decolare si inainte de aterizare. Mai mult, astfel de arme sunt disponibile. De exemplu, circa 400 de rachete Stinger cu care Statele Unite au dotat fortele anti-sovietice (mujahedinii) din Afganistan inca nu au fost recuperate. Apare deci intrebarea: ce s-ar putea face pentru protejarea calatorilor de aceasta noua amenintare? Pentru ca in timp ce avioanele militare sunt dotate cu sisteme de aparare impotriva rachetelor mici, majoritatea avioanelor de pe cursele comerciale nu beneficiaza de astfel de tehnologie. In Israel lucrurile par sa se schimbe. El-Al, compania nationala, dispune deja de sisteme de protectie, iar dupa atacul esuat din noiembrie 2002 si celelalte companii comerciale vor urma exemplul El-Al. Sistemele antiracheta - in curand obligatorii la bordul aeronavelor de pasageri In unele cazuri, pilitura de aluminiu constituie o solutie destul de buna pentru a deturna de la tinta o racheta cu raza medie de actiune. Filamentele fine de metal creeaza o "tinta umbra" care are scopul de a amesteca semnalele electromagnetice emise de un avion. Dar un astfel de sistem are putine sanse in fata armelor avansate, care se ghideaza dupa caldura, cum este Igla SA-18, racheta pe care Lakhani a incercat recent sa o vanda teroristilor. Astfel de rachete sunt dotate cu un sistem electronic de ghidare, care localizeaza motorul unui avion dupa caldura emanata de acesta. O alta solutie o constituie trasoarele luminoase lansate din avionul respectiv. Caldura intensa emanata de un trasor atrage racheta asupra sa, indepartand-o de aparat si provocandu-i explozia la semiinaltime. Aceasta varianta este perfecta pentru aeroporturile militare, dar aproape imposibil de utilizat in cazul aeroporturilor civile situate in zone locuite. O alternativa mult mai sigura, dar si mult mai costisitoare ar fi laserele. Pentagonul a acceptat anul trecut sa plateasca 23 de milioane de dolari pentru a dota cu sisteme laser de protectie patru aparate cargo militare de tip C-17. Senzorii de avertizare amplasati pe fuselajul aparatului pot detecta dara de fum ultravioleta sau infrarosie lasata de o racheta. Senzorii pot sa faca deosebirea intre un motor de avion si cel al unei rachete, care functioneaza la o temperatura mult mai mare. O data determinata traiectoria rachetei, un dispozitiv fixat pe avion lanseaza un laser de mare intensitate care zapaceste focosul (ogiva), schimbandu-i traiectoria. Totul se petrece intr-o fractiune de secunda, iar sistemul este complet automatizat, asrfel incat nu necesita nici un fel de interventie din partea pilotului avionului. Dar cate companii aeriene, care deja strang cureaua din cauza problemelor financiare cu care se confrunta, isi pot permite sa cheltuiasca 2-3 milioane de dolari pentru dotarea fiecarui avion cu un astfel de sistem? Pentru a veni in intampinarea unei astfel de dorinte, Pentagonul a anuntat, recent, ca Departamentul Apararii ar putea pune la dispozitia companiilor aeriene americane tehnologia utilizata de avioanele militare pentru a se proteja impotriva rachetelor sol-aer. Secretarul american al Apararii, Donald Rumsfeld, a avertizat insa asupra costurilor foarte mari pe care le implica o astfel de tehnologie. "Evident, preturile biletelor de avion vor creste pentru a suporta o astfel de investitie", a declarat Rumsfeld. Totusi, un expert militar sustine ca unele companii aeriene sunt deja dotate cu astfel de echipamente dar refuza sa recunoasca acest lucru pentru a nu-i avertiza pe teroristi si pentru a nu-i alarma pe pasageri. Unii cred ca aceasta este explicatia pentru esecul atacului cu racheta de anul trecut, din Kenya. Oricum, British Airlines a refuzat sa discute aceasta problema, de teama "de a nu compromite securitatea", precizand doar ca au fost luate "masuri preventive impotriva anumitor amenintari externe".