Comoara ascunsă din adâncul Mării Negre

Un biolog român a descoperit mai mult de un kilometru de recif de stridii la Strandja. După aproape 10 ani petrecuţi în lumea vieţuitoarelor subacvatice şi a scufundărilor, biologul Dragoş

Un biolog român a descoperit mai mult de un kilometru de recif de stridii la Strandja.

După aproape 10 ani petrecuţi în lumea vieţuitoarelor subacvatice şi a scufundărilor, biologul Dragoş Micu, de la Institutul Român de Cercetări Marine din Constanţa, a avut şansa unei descoperiri fabuloase. Aceasta este considerată chiar de tânărul cercetător, cel puţin până acum, vârful unui aisberg profesional.

În cadrul unei expediţii de explorare subacvatică a descoperit pe fundul Mării Negre un recif de stridii lung de mai bine de un kilometru. Acum îşi pregăteşte paşii pentru viitoarea expediţie la locul unde se află cea mai spectaculoasă comoară a Mării Negre.

Ideea primei expediţii, cea din vara lui 2007, avea în ea amestecate în părţi egale o doză de rutină şi tentaţia explorării unor teritorii noi, atât de fascinante, cum sunt cele subacvatice. Împreună cu Valentina Todorova, şi ea de profesie biolog în cadrul Institutului de Oceanologie al Academiei Bulgare, aveau "misiunea" de a explora zona de coastă a ţărmului bulgăresc al Mării Negre pentru cartarea habitatelor marine, parte a unui proiect comun româno-bulgar, finanţat de guvernul olandez, în cadrul programului Natura 2000.

Ajunşi în partea de sud a litoralului bulgăresc, aproape de apele turceşti, au auzit de la pescarii din zonă de configuraţia reliefului subacvatic şi li s-a părut curios să afle de existenţa "construcţiilor" asemănătoare cu nişte ziduri mâncate de vreme şi erodate de apă. Curiozitatea cercetătorului i-a îndemnat să se apropie de zona în cauză, şi nu mică le-a fost mirarea când au descoperit că cetatea cu ziduri dantelate, multicolore este, de fapt, un recif de stridii de un farmec aparte.

Zonă de atracţie şi pentru scufundători

Ostrea edulis, varietatea de stridii existentă în Marea Neagră, face parte din familia "europeană" a stridiilor şi este ceva deosebit în lumea scoicilor din întreg Oceanul Planetar. Stridiile sunt moluşte bivalve, asemenea midiilor, care se caracterizează prin fixarea pe substrat sau, în cazul recifului din sudul Mării Negre, una peste alta.

Este o aglomerare de stridii, aflate acum în stare latentă sau de declin, depuse în timp în movile a căror înălţime depăşeşte în unele locuri chiar 10 metri. Se poate spune că vechimea acestor depuneri este de peste 2.000 de ani, printre aglomerările care formează reciful fiind găsite şi amfore sau vase de lut. Descoperirea a fost făcută în larg, la o distanţă de aproape un km de ţărm şi la o adâncime de aproximativ 20 metri. Sunt sute de metri de astfel de depuneri, având forme neregulate, dar pline de mister pentru scufundătorii care se aventurează în preajma lor.

Din acest punct de vedere, reciful ar putea reprezenta chiar un punct de atracţie pentru amatorii de scufundări, a căror pasiune şi dorinţă de a descoperi locuri noi, fascinante poate fi răsplătită pe deplin. Zona recifelor este o zonă "populată" intens, aici fiind remarcată o biodiversitate de vieţuitoare, de la alge până la peşti de diferite specii şi mărimi.

Stridiile - "Delicatese" marine la mare căutare

Elementul inedit al descoperirii îl reprezintă faptul că aglomerarea depunerilor de stridii a format un recif. Stridii trăiesc şi-n alte zone ale Europei, la fel ca şi peste tot în lume, în mediul subacvatic, dar nicăieri ele nu au format o depunere de o asemenea anvergură. Astfel de vieţuitoare marine au fost întâlnite şi-n apele româneşti, prezenţa lor fiind consemnată în lucrările biologilor Gh. Borcea şi Grigore Antipa, la începutul secolului trecut. Cu timpul însă, ele au dispărut, iar tentativele de reintroducere în ecosistem prin acquacultură sunt destul de timide. Implementarea lor ar fi posibilă, dar acum ea ţine mai mult de un hobby al unor mici întreprinzători, ce-i drept unul destul de costisitor.

Românii s-au dovedit a fi reticenţi la delicatesele gastronomice marine, privindu-le mai mult ca un "moft", fiind mai degrabă conservatori când vine vorba de meniul lor şi preferând porcul şi găina din bătătură. Grecii, spre exemplu, având o "civilizaţie" marină ceva mai dezvoltată, investesc şi se bucură de succese semnificative în afaceri pe măsură. Costul unui kilogram de stridii este foarte piperat, dar în multe ţări ale Uniunii Europene, "scoicile" se vând bine şi reprezintă o delicatesă marină, la mare căutare.

O nouă expediţie, în primăvară

În plan profesional, Dragoş Micu a trăit o imensă satisfacţie la descoperirea comorii din adâncul Mării Negre.
Îşi aduce aminte că, la vremea respectivă, impresionat de tabloul pe care adâncurile mării le arătau a avut un sentiment de uimire şi în acelaşi timp de satisfacţie, comparând experienţa cu cea trăită în faţa cascadei Niagara sau a Marii bariere de corali din Australia.

La revenirea în ţară a fost privit admirativ de unii dintre colegi pentru "reuşita" sa şi pentru şansa de care a avut parte în expediţia întreprinsă. Acum, biologul constănţean pregăteşte viitoarea expediţie din primăvara acestui an. Este sigur că la Strandja, unde s-a descoperit reciful, este mult mai generoasă şi crede că va avea parte şi de alte aglomerări de stridii, poate unele dintre ele vii, care ar putea deveni rezervaţii şi, de asemenea, că Marea Neagră nu şi-a arătat toate comorile în faţa cercetătorilor.

Doar fonduri să fie pentru organizarea şi derularea unor proiecte viabile care să permită cunoaşterea a cât mai mult din bogăţia adâncurilor mării. Dacă globetrotterii colindă uscatul continentelor, Dragoş Micu este un "călător" al adâncurilor, având la activ mai multe expediţii întreprinse în Marea Neagră, Marea Nordului şi Marea Mediterană, cele mai plăcute amintiri vizavi de peisajul descoperit fiind cele din Corsica.

Desigur, şi-ar dori să lucreze într-un laborator de "afară", sau să ajungă în apele Pacificului, dar deocamdată este mulţumit cu "lumea" lui de la institutul constănţean, pasiunea pentru biologie şi tărâmul subacvatic, în special, luând faţa, cum se spune, viselor cu maşini scumpe şi distracţii extravagante.

Un "călător" al adâncurilor

Dragoş Micu (34 ani) este născut la Piatra Neamţ, a urmat cursurile Facultăţii de Biologie din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, după care a ajuns la Constanţa, unde lucrează şi în prezent la "Institutul Român de Cercetări Marine", "hrănindu-şi" vechea pasiune a biologiei marine.

De mic a fost pasionat de scufundările în apele Mării Negre, dar pe atunci nu era decât ceva între o "bălăceală" de copii şi căutarea unui ţinut misterios, concediile părinţilor la mare fiind prea scurte pentru cât ar fi vrut Dragoş să stea şi să descopere în lumea de sub luciul apei.

Este cercetător ştiinţific şi totodată doctorand al Universităţii din Groningen (Olanda), în prezent pregătindu-şi teza de doctorat despre moluştele din Marea Neagră. Este pasionat de scufundări, de "arheologia" adâncurilor şi de fotografia şi filmările subacvatice.