Comerţul - la putere

la preţul de două milioane", spune, cu năduf, producătorul de încălţăminte. Prin câte a trecut pentru a scoate pe piaţă acea pereche de pantofi la un preţ suportabil şi, în acelaşi

la preţul de două milioane", spune, cu năduf, producătorul de încălţăminte. Prin câte a trecut pentru a scoate pe piaţă acea pereche de pantofi la un preţ suportabil şi, în acelaşi timp, să-l satisfacă pe consumator, numai el ştie. În firma lui, salariile nu au mai crescut de la începutul anului trecut şi abia a reuşit să supravieţuiască în lupta cu taxele şi costurile de producţie din ce în ce mai mari fără să scumpească pantofii. Normal că se năruie Cerul pe el când îi vede, în vitrinele buticurilor, la preţ dublu. Ceea ce s-a întâmplat pe traseul parcurs de marfa lui, de la poarta fabricii până în acele vitrine, e relativ simplu: primul angrosist, care a preluat un camion de pantofi, l-a vândut unor parteneri, care au distribuit marfa, la rândul lor, către detailişti şi în lanţurile de magazine. Toţi aceştia au pus câte un adaos comercial, fiecare după nevoia lui, şi aşa au ajuns pantofii să se scumpească peste măsură.Principalii actori de pe scena economiei - producătorul, comerciantul şi consumatorul - şi-au disputat dintotdeauna întâietatea, fiecare având dreptatea lui. Până nu de mult, producătorul zicea cu emfază: "Ce vă dau eu, cu aia defilaţi". Iar comerciantul, plin de sine, spunea că, fără el, marfa producătorului n-ar ajunge sub nasul consumatorului. În ţările civilizate, a venit de mult rândul consumatorului să-i aibă la degetul mic şi pe producător, şi pe comerciant: "Dacă eu nu vă cumpăr marfa, s-a zis cu afacerile voastre!". La noi, în primul semestru al anului 2006, afacerile comercianţilor au crescut de cinci ori mai mult decât ale producătorilor autohtoni, şi niciunul dintre aceştia nu-i prea ia în seamă pe consumatori. Calitatea produselor, amabilitatea vânzătorului, servirea promptă şi rapidă, respectul pentru client sunt noţiuni încă vagi, pe care mulţi nu dau doi bani. Rezultatul: consumatorul român caută marfa din import, adusă din acele ţări în care consumatorul este regele economiei. Pe fiecare produs "de-afară" descoperă acel ceva care îi spune că a fost creat în primul rând pentru el, consumatorul, parcă mai mult decât pentru profitul cumpărătorului sau adaosul comerciantului. În schimb, pe multe dintre produsele româneşti se mai vede încă amprenta grosieră a producţiei de dragul producţiei, dar în buzunar se simte preţul umflat de comercianţi doar pentru profit. Prăpastia căscată între performanţele comercianţilor şi ale producătorilor arată că în economia românească trebuie schimbat macazul. În primul rând, industriaşii trebuie să înţeleagă că mărimea producţiei nu mai e atât de importantă, ca în trecut, şi că am intrat în era calităţii. Iar comercianţii să-şi respecte clienţii, că altfel s-a zis şi cu profiturile lor şi cu afacerile producătorilor. Integrarea bate la uşă, şi standardele pretenţioase cu care ne presează vor acţiona pe post de mătură: praful se va alege de producătorii şi comercianţii care nu se-ndreaptă spre consumator.