Comentariu Ovidiu Nahoi: Băsescu e sănătos. Boala e altundeva

În ţările normale, acolo unde oamenii privesc cu relaxare lupta politică, starea de sănătate a preşedintelui ori a premierului nu este motiv de speculaţii.

Nu că sănătatea primilor oameni din stat nu ar fi de interes public. Este. Doar că subiectul este tratat cu transparenţă, buletinele medicale fiind publicate la intervale regulate, iar vizitele la medic, pentru diferite intervenţii sau chiar investigaţii sunt anunțate dinainte.

Acestea se întâmplă nu doar pentru că liderii statelor cu democraţii avansate au mania comunicării. Ci, mai ales, din considerente cât se poate de pragmatice.

Liderii politici ai acestor ţări, oameni pătrunși de responsabilităţile ce le revin, au grijă mereu să fie predictibili, chiar și atunci când la mijloc e propria stare de sănătate. Mai bine ca aceasta să fie cunoscută, cu bunele şi relele ei, decât să se dea teren liber speculaţiilor şi, mai ales, să apară surprize.

Citiţi şi: Băsescu despre vizita la Spitalul Militar: "Sunt mai sănătos decât toţi patronii din presă"

Când, în ianuarie 1992, președintele George Bush ( tatăl) a vomitat peste premierul japonez Kiichi Miyazawa, în timpul unui dineu oficial, pieţele financiare au reacționat imediat. Cu cât un lider politic devine mai puternic, cu atât un eveniment neașteptat legat de starea sa de sănătate are efecte mai puternice şi mai greu de controlat. Transparența este, așadar, de preferat. Secretarul general al NATO, Manfred Worner ( 1934 – 1994), a rămas în fruntea organizației, deşi era chinuit de un cancer. Starea precară a sănătăţii sale era însă cunoscută de toată lumea, dar tocmai asta a menținut puterea Alianţei şi i-a permis lui Manfred Worner să rămână în fruntea ei până în ultima zi a vieţii.
 
 Nu acelaşi lucru se întâmplă în regimurile dictatoriale şi autoritare. Liderii autoritari sunt, mai mult sau mai puţin, obsedaţi de ideea omului de oţel. Dacă nu ei, cel puţin serviciile lor de propagandă, care au mereu grijă să-I prezinte în formă maximă, cu o sănătate înfloritoare, mereu tineri şi, în cazurile de paranoia extremă, de-a dreptul nemuritori.
 
 Starea de sănătate a liderilor autoritari și a dictatorilor reprezintă unul dintre secretele cel mai bine păzite. Iar în jurul acestui subiect se țes mereu speculaţii şi controverse. Să ne aducem aminte de zvonurile legate de prostata lui Ceauşescu – la procesul de la Târgoviște avea să se releve faptul că acesta suferea, de fapt, de diabet. Sau să urmărim discuţiile legate de starea de sănătate a liderului nord-coreean Kim Jong Il.
 
 Ce se întâmplă în România?
 
 Discreţia manifestată în ultima vreme de președintele Traian Băsescu a dat naștere unor speculații legate de starea lui de sănătate. Preşedintele a ţinut să infirme zvonurile, anunțând duminică seara efectuarea unui control medical de rutină. După
care, șeful statului a declarat că este sănătos, a aruncat câteva săgeţi către patronii de presă şi a mers la un restaurant. Mesajul , neexprimat, către români: președintele e sănătos tun, din moment ce iese la masă în oraş. Doar patronii de presă şi dulăii lor sunt cârcotaşi.
 
Să se fi spulberat astfel zvonurile? Da … şi nu prea.
 
 Nu prea, pentru că starea de sănătate a președintelui ar trebui să facă obiectul unor comunicate oficiale periodice. În prezenţa lor, orice speculaţie pe acest subiect ar deveni ridicolă. În definitiv, președintele nu e astronaut. El poate să aibă anumite afecţiuni, care să nu-l împiedice în exercitarea mandatului. Totul este ca lucrurile să fie cunoscute, iar lumea politică şi economico-financiară să nu fie luate prin surprindere de anumite evenimente neplăcute.
 
 Din păcate, inclusiv subiectul sănătății președintelui a ajuns să sufere, precum întreaga noastră viaţă politică, din cauza lipsei procedurilor şi a toanelor personale. Aşa s-a ajuns ca, odată lansate zvonurile, propagandiştii din jurul preşedintelui ( sau, poate, chiar el însuşi?), în loc să apeleze la cutumă, au aplicat un scenariu hazliu de contraatac: un control medical anunțat post-factum și o ieşire la restaurant.
 
 Toate acestea au sunat şi au arătat atât de ridicol încât, chiar dacă preşedintele Băsescu ar fi bun de trimis în misiune pe Marte, speculaţiile tot nu se vor opri.
 
 Veţi spune că acest mod de a trata lucrurile trimite mai degrabă la regimurile autoritare decât din democraţii. Poate.
 
 Dar chiar şi aşa, regimul din România e departe de a fi un autoritar. Numai unii care îl alcătuiesc dovedesc asemenea reflexe. Iar asta, desigur, trebuie să ne dea de gândit.