FOTOGALERIE Comando din umbră: lunetiştii, luptătorii invizibili

Trăgătorii din forţele speciale ale Poliţiei Române participă la misiuni atât de la distanţă, cât şi direct la capturarea infractorilor periculoşi. Intervenţia trăgătorilor de elită reprezintă unul dintre cele mai discrete servicii pe care poliţiştii trebuie să le facă în cadrul misiunilor speciale.

Nu fac zgomot, nu se mişcă şi nu-i vede nimeni. Au tot timpul ţinta în vizor şi pentru ei fiecare fracţiune de secundă contează. Şi asta pentru că, în cazul lor nu există termenul de „misiune ratată". Ei sunt lunetiştii, tragătorii de elită pe care forţele de ordine se bazează la cele mai complicate intervenţii. Gheorghe Mitran are 40 de ani şi se poate lăuda că este unul dintre cei mai vechi din Serviciul pentru Intervenţii şi Acţiuni Speciale (SIAS). El este în acest serviciu încă de la înfiinţare, acum 16 ani.

(Click pe imagini pentru FOTOGALERIE)

Pasiunea pentru arme o are din copilărie, de când a ţinut în mână o Puşcă Semiautomată cu Lunetă, la o acţiune a porţilor deschise, la grăniceri. Este în poliţie de 20 de ani şi a făcut parte şi din echipa Detaşamentul de Intervenţie şi Acţiuni Speciale (DIAS).  Mitran conduce în prezent echipa de lunetişti a Poliţiei Române, formată doar din oameni cu aptitudini speciale.

Cum au ajuns trăgători de elită

„Am constatat că, în afară, fiecare echipă de intervenţie are şi suportul lunetiştilor. Am gândit în perspectivă. Am văzut că oamenii avansează, infractorii avansează şi trebuie să fim pregătiţi", a declarat pentru „Adevărul" Gheorghe Mitran. Aşa a început totul. În România nu există o şcoală pentru pregătirea lunetiştilor din poliţie, aşa că Gheorghe Mitran şi şeful său, Teodor Stanca, au învăţat singuri. „Prima dată am fost trei oameni: eu cu şeful meu şi încă unul.  Am văzut în afară şi am pus în practică în ţară.

Concentrarea asupra ţintei este secretul unei misiuni reuşite

Am făcut o selecţie, am format echipa, ne-am achiziţionat arme şi am început să ne pregătim . Toţi oamenii mei au aceeaşi pregătire ca şi mine. Activitatea noastră nu se reduce doar la intervenţii în forţă. Eu sunt şi scafandru şi am participat la multe acţiuni de salvare. Nu ca lunetist, ci ca luptător SIAS. Uneori ne-am oferit voluntari, alteori am fost chemaţi. Am intervenit şi la inundaţii. Am salvat oamenii din casele distruse de ape sau de la alte catastrofe. De fapt, noi suntem lunetişti, salvamontişti, scafandri. Dar cu cât ne pregătim mai mult, aflam că de fapt ştim foarte puţin", a mai spus Mitran.

La primul concurs au ieşit pe locul 70

„La început ne antrenam după ureche,", ne-a povestit Mitran. „Prima oară când am mers la concurs, în 2004, a fost un dezastru. Când au văzut ceilalţi lunetişti cu ce muniţie am venit şi cu ce arme, au zis că «bine»". Aveau muniţie de război. Au ajuns la concurs pregătiţi ca pentru o misiune. „Ne-au arătat cam cum se trage . La distanţe scurte ne mai descurcam, dar la distanţe lungi ne-au bătut toţi. La tragerile în viteză şi la reacţie am adunat puncte, dar tot am ieşit pe locul 70. După ce am văzut la specialişti cum se face, am venit în ţară şi ne-am antrenat".

În următorul an nu au mai participat la concurs. Au preferat să se pregătească. După doi ani în care au exersat continuu s-au prezentat la un nou concurs. Era anul  2006, iar antrenamentele au dat roade. Au ieşit pe locul 5. Acum aveau şi arme performante. În scurt timp lunetiştii români au început să fie apreciaţi de ceilaţi trăgători de elită din Europa şi din lume. Stagiile de pregătire din afara ţării le-au făcut în urma legării unor prietenii, la concursurile internaţionale. Până şi cel mai bun trăgător din lume, Otto Simony, a fost de acord să facă pregătire cu lunetiştii români.

Riscurile misiunii

Lunetiştii poliţiei participă la toate misiunile de prindere a infractorilor periculoşi. Gheorghe Mitran a fost la sute de astfel de acţiuni. „Sunt multe misiuni la care am participat. Am fost  la arestarea lui Gorun, în 1996, la  Zaher  Iskandarani, Cămătari şi toate celelate grupări de interlopi", îşi aminteşte Mitran.

Un bun ochitor alege cea mai bună poziţie pentru a avea ţinta în  vizor

În 1996, s-a ales şi cu un proces. Gorun l-a dat în judecată. „M-a acuzat că l-am bătut. Toată echipa a primit atunci citaţii. Ne-am trezit cu ele acasă. Procesul a durat trei ani şi mi-a cerut 50 de milioane de lei vechi. A pierdut, desigur. A făcut şi închisoare, dar pentru ultraj, pentru că noi am fost singura parte care nu a retras plângerea. Altfel scăpa de răcoare", a povestit Mitran. Acum, potrivit lunetistului, „infractorii sunt mai inteligenţi.  Din momentul în care am intrat în casă, marea majoritate se liniştesc, nu mai opun rezistenţă". Ştiu că aşa au mai multe şanse să nu ajungă după gratii.

Un alt caz interesant s-a petrecut în această vară, la Petroşani. „Aveam informaţii că autorii unui jaf armat se lăudau prin telefon, la diverse cunoştinţe că, dacă intră poliţia peste ei, vor trage şi vor omorî, tot ce le stă în cale, pentru că nu mai au prea mult de pierdut. I-am găsit la ultimul etaj al unui bloc. Nu am spart uşa. Erau, într-adevăr înarmaţi. Aveau pistoale neletale cu bilă, dar scoseseră proiectilul de cauciuc şi-l înlocuiseră cu bilă de oţel". Când au intrat peste ei, s-au liniştit, nu au mai opus rezistenţă.

„Sniperul", luptătorul cu lunetă

„De fapt eu fac aceleaşi lucruri ca toţi «mascaţii». Fac intervenţie dar, în plus, sunt şi lunetist. În anumite situaţii, trec din lunetist în luptător", a explicat Mitran. Nu a tras niciodată în niciun infractor. De altfel, sniperii poliţiei trag doar în situaţii-limită, cum ar fi cazul în care infractorul scoate arma şi trage în echipa de intervenţie.

Lunetiştii folosesc cele mai moderne echipamente de ochire

Lunetiştii urmăresc însă întreaga acţiune a colegilor şi le comunică informaţii vitale despre orice mişcare a infractorilor pe care îi ţin în bătaia armei. Gheorghe Mitran a mai spus că un lunetist nu stă de unul singur la pândă. În misiune el este însoţit de un alt coleg lunetist care este observator. Astfel, cel care are arma în mână nu trebuie să stea tot timpul cu ochii în obiectiv, deoarece i s-ar putea înceţoşa vederea şi dacă ar fi nevoit să tragă nu ar mai vedea ţinta.

"Uneori ne-am oferit voluntari, alteori am fost chemaţi. Am intervenit şi la inundaţii. Am salvat oamenii din casele distruse de ape sau la alte catastrofe. De fapt, noi suntem lunetişti, salvamontişti, scafandri.''
Gheorghe Mitran lunetist

Lunetistul se uită în ochii infractorului

Trăgătorul de elită trebuie să aibă, „sânge rece", pe lângă o extraordinară pregătire fizică. „Lunetistul trebuie, în primul rând, să fie matur şi stăpân pe sine pentru că, dacă putem spune aşa, el este cel care se uită în ochii infractorului, atunci când trage şi trebuie să poată să se detaşeze de sentimente, în cazul în care este nevoit să facă acest lucru. Îi mai trebuie să aibă o armă bună, o muniţie bună, o lunetă bună. Să ştie să le regleze şi să simtă ce e în jurul lui. Apoi ar trebui să ştie să folosească programul balistic. Cel pe care îl are Poliţia Română este conceput de un student suedez în urmă cu 15 ani. Aproape toate structurile îl folosesc", ne-a mai dezvăluit Gheorghe Mitran.

"Dacă un infractor ameninţă pe cineva, acesta va omorî dacă va fi doar rănit. Este o meserie grea, care cere calm şi autocontrol. Noi acţionăm cu calm.''
Gheorghe Mitran lunetist

Cum se reglează  o armă cu lunetă

Pentru a lucra cu programul balistic, lunetistul trebuie să ştie în ce fel influenţează presiunea atmosferică traiectoria glonţului. Cât de rarefiat sau cât de dens e aerul, din ce parte bate vântul şi ce fel de curenţi sunt. Dacă plouă, la o distanţă de 100 de metri, traiectoria glonţului poate fi schimbată cu 10 centimetri. Trebuie ţinut cont şi de unghiul de tragere. Se trage de sus în jos. La un unghi de 60 de grade şi la o distanţă de 200 de metri, distanţa reală e de aproximativ 100 de metri.

Trăgătorii de elită se antrenează pentru orice misiune

Calculele trebuie făcute exact. Dacă, din cauze tehnice, nu există posibilitatea să fie calculate cu programul balistic, reglajul se calculează manual. Precizia unui lunetist al poliţiei trebuie să fie perfectă. Astfel, el nu va trage la o distanţă de 1.000 de metri pentru că e posibil să nu ţintească în punctul-cheie şi niciodată nu va trage la nimereală. Sunt anumite zone unde trebuie să lovească.

Atunci când loveşte o ţintă, trebuie s-o elimine.Este posibil să nu fie nevoie de asta, dar dacă va fi cazul s-o facă, nu trebuie să mai aibă sentimente şi incertitudini. „Dacă un infractor ameninţă pe cineva, acesta va omorî dacă va fi doar rănit. Este o meserie grea, care cere calm şi autocontrol. Noi acţionăm cu calm. Eu ştiu când trebuie să mă grăbesc sau nu. Dacă un coleg este mai stresat, sunt nevoit să-l temperez", a mai spus Mitran.

Maşina de tragere

De curând, lunetiştii SIAS şi-au făcut o maşină specială pentru trageri. La prima vedere pare o dubă obişnuită. În misiune, însă, partea din spate a acesteia se ridică şi începe acţiunea.  Nu au primit fonduri special pentru acest tunning. „Se putea şi mai bine, dar suntem mulţumiţi de ea şi aşa cum este acum Am conceput-o având în vedere situaţii reale, în care singurul loc bun de pândă este în maşină. Fiecare are locul lui bine stabilit şi se poate mişca foarte repede şi eficient, în funcţie de situaţie ", a explicat şeful lunetiştilor.