Comandant cu imaginea în derivă

Ultimele evoluţii de pe scena politică românească nu demonstrează decât un singur lucru: cât de mult amatorism există la nivel de comunicare, strategie şi construcţie de imagine. Trecutul de

Ultimele evoluţii de pe scena politică românească nu demonstrează decât un singur lucru: cât de mult amatorism există la nivel de comunicare, strategie şi construcţie de imagine. Trecutul de comandant de navă al preşedintelui Traian Băsescu constituise un element important în "marketarea" acestuia pe piaţa politică. Era un element puternic de distinctivitate şi poziţionare, care îi oferea în mintea electoratului asocierea cu ideea de curaj, forţă, stăpânire de sine, autoritate, om dintr-o bucată. Or, într-o societate anarhică şi balcanică precum a noastră, autoritatea şi forţa sunt atribute ce rezonează cu nevoia românului de a avea un conducător care să aducă ordine în lucruri.
Disciplina unui comandant de navă şi autoritatea lui de a duce lucrurile la bun sfârşit au servit bine imaginii de om politic a lui Traian Băsescu. Asta până acum, când totul s-a întors împotriva sa. În percepţia publică, comandantul de cursă lungă este acela care, într-o situaţie critică, este ultimul om care părăseşte nava. Întâi sunt salvaţi pasagerii, apoi echipajul, iar comandantul este ultimul om care pune piciorul într-o barcă de salvare. Ce a făcut Traian Băsescu într-o situaţie critică? A înşfăcat o barcă cu motor şi a tăiat-o la ţărm în secunda doi, lăsându-şi locţiitorul, pe Nicolăescu, să ne explice nouă, pasagerilor, că vaporul ia apă şi comandantul trebuie salvat.
Decizia omului Traian Băsescu este firească şi de înţeles. Orice om are dreptul să decidă în legătură cu sănătatea şi viaţa sa şi să caute să-şi curme suferinţa. Însă atunci când decizi să fii comandant de navă, renunţi la dreptul tău de om de a sări în prima barcă ce îţi iese în cale. Atunci când decizi să fii preşedintele unei ţări, îţi asumi că ai alte responsabilităţi şi că fiecare gest al tău are o dimensiune politică. S-ar putea ca ministrul Nicolăescu să fi luat nişte decizii greşite în ceea ce priveşte consilierea preşedintelui pe probleme de sănătate, dar opinia publică îl va ierta. "Este un fost contabil, nu se pricepe", se va spune. Preşedintele Băsescu a luat însă o decizie foarte proastă când a ales să părăsească în trombă ţara. Ca fost comandant de navă, nu are nicio scuză, ba mai mult, toată construcţia de imagine politică se surpă în capul său. Ar fi fost mult mai bine pentru omul politic Traian Băsescu să fi fost contabil, ar fi scăpat mai uşor.
S-ar putea ca omul Traian Băsescu să fi fost în dureri atât de mari încât să nu mai poată lua decizii corecte la nivel de imagine publică. Şi asta poate fi de înţeles, dar ar fi trebuit să aibă alături strategi şi consilieri care să-l tragă de mânecă. Dar atunci când consilier este Theodor Stolojan, care la ora la care preşedintele pleca spre Viena, el lansa la apă disponibilitatea de a înlocui premierul, cu câteva zile înainte de Raportul de ţară, nu ne mai miră nimic. Ne rămâne doar să aşteptăm pe calea aerului un fost comandant retrogradat la marinar şi să asistăm neputincioşi la dispariţia unui mit.