Colacul de salvare a crizei energetice

din "obiceiurile" pribegilor care se prosternează pentru un bănuţ. Lăsând la o parte orice urmă de demnitate, guvernul vrea să ridice, în plină criză a energiei, cerşetoria la rang de

din "obiceiurile" pribegilor care se prosternează pentru un bănuţ. Lăsând la o parte orice urmă de demnitate, guvernul vrea să ridice, în plină criză a energiei, cerşetoria la rang de politică socială, demonstrând că ADN-ul milogelii este bine ancorat pe meleagurile dâmboviţene. Dacă în străinătate cerşim de foame, acasă am ajuns să "negociem" cu marile companii din domeniul petrolului de frica frigului. şi asta pentru că guvernanţii s-au trezit în prag de iarnă surprinşi de avalanşa preţurilor la gazele naturale, care tinde să îngroape speranţele multora dintre români de a trece cu bine peste sezonul rece. La ceas de seară, jocul politic dintre Palatele Cotroceni şi Victoria a născut un "monstru", care se doreşte a fi un fel de plan de salvare. Dacă preşedintele a băgat în priză Consiliul Suprem de Apărare al ţării, unde a pus pe masa discuţiilor dosarul privatizării Petrom, care, de altfel, nu mai poate fi întors de la groapă, premierul Călin Popescu Tăriceanu a demarat deja o serie de negocieri cu Wolfgang Ruttenstorfer, şeful OMV, companie care are control pe aproape toate zăcămintele de petrol românesc, pentru a-i determina pe austrieci să facă politică socială în România. Pe motiv că domeniul energetic este unul sensibil pentru populaţie.
Concret, intenţiile Executivului vizează ca marile companii petroliere să contribuie la crearea unui fond special, a cărui menire să fie amortizarea creşterii preţului la gaze pentru consumatorii casnici. Cu alte cuvinte, petroliştii să dea bani din propriile venituri, fie ele adunate şi din exploatările naţionale, pentru a face mai uşoară ghilotina întreţinerii la români. Gestul de a cerşi astăzi bani marilor companii occidentale din economia autohtonă este pe undeva un strigăt disperat, un efect al negocierii păguboase a contractului de privatizare a Petrom, companie care a ajuns să influenţeze puternic preţul la combustibilul intern. Varianta propusă de Executiv este până-n momentul de faţă unicat în toate economiile ţărilor dezvoltate. O spun toţi analiştii obişnuiţi cu saloanele selecte ale cancelariilor din Occident. Numai că echipei de consilieri a premierului nu i-a păsat de riscul "originalităţii" autohtone, încurajându-l chiar pe Tăriceanu să calmeze spiritele românilor cu promisiuni de îngheţare a preţului la gaze până în 2009. Fără a avea nici măcar o chitanţă de mână din partea austriecilor. şi asta în pofida faptului că Uniunea Europeană ne trage de urechi ori de câte ori are ocazia pentru liberalizarea pieţei energetice, etapă care singură ar putea avea efecte de scădere a costurilor la energie.
Prins în chingile crizei generate de preţurile deja destul de mari la gaz, guvernul s-a autodeclarat învins tocmai la capitolul protecţie socială, cel de care ar fi trebuit să se îngrijească singur. Fără a se milogi pentru câţiva petrodolari. Planul de rezolvare a situaţiei în care am ajuns face ca România să pozeze din nou în faţa occidentalilor ca un stat care stă drept de dragul aparenţelor şi judecă strâmb. Dinspre Paris sau Londra, spre Bucureşti cerşetoria a căpătat caracter de autostradă. Hai, boieri dumneavoastră, daţi-ne şi un bănuţ, că suntem nouă fraţi acasă!