Codurile lui Macovei

de Dâmboviţa, negreşit va poposi la Bucureşti pentru a găsi explicaţiile oculte ale acestei uimitoare poveşti. Până să lămurească Dan Brown conspiraţia, opinia publică este ţinută în

de Dâmboviţa, negreşit va poposi la Bucureşti pentru a găsi explicaţiile oculte ale acestei uimitoare poveşti. Până să lămurească Dan Brown conspiraţia, opinia publică este ţinută în ignoranţă, spunându-se în mod banal că în România există un cod penal din epoca de aur comunistă - 1968, modificat şi cârpit de nimeni nu-i mai ştie cusăturile şi un cod penal nou, de pe vremea pesedistă, cu aviz de la UE, dar despre care actualul ministru al justiţiei nici nu vrea să audă. Doamna Macovei a obţinut amânarea intrării în vigoare a codului pesedist, păstrându-l pe cel comunist, cu promisiunea că va livra până la toamnă un al treilea cod, mai trainic şi mai frumos, care să-i poarte pecetea precum lui Napoleon. Dacă este vorba despre împăraţi, atunci trebuie să-i dăm Cezarului ce e al Cezarului şi Monicăi Macovei ce e al Monicăi Macovei. Comisarii europeni stau cu poza ei pe birou. E dată de exemplu la toate seminariile europene privind lupta împotriva corupţiei. A schimbat percepţia oficialilor de la Bruxelles despre ceea ce ei considerau a fi incapacitatea administraţiei de la Bucureşti de a stăvili fenomenul corupţiei instituţionalizate. A livrat câţiva rechini în plasele justiţiei, ca dovadă că sistemele antifraudă nu numai că au început să funcţioneze, dar produc şi rezultate. A obţinut schimbarea de steguleţ din roşu în galben, într-unul dintre domeniile care ar fi putut activa clauza de salvgardare. Sunt succese care i-au consolidat o imagine în rândul oficialilor europeni, cum nici un alt membru al guvernului român nu are şi probabil nu va mai avea ani buni de aici înainte. Câştigul enorm de imagine îi va fi de folos doamnei ministru dacă îşi va propune să-şi continue cariera publică în calitate de comisar european. Dar roadele le culege de pe acum cu mult spor în politica internă. Venită pe post din afara politicii, ca ministru independent cu susţinere din partea PD, Monica Macovei avea nevoie de o altă forţă care să compenseze lipsa unui spate de partid puternic. O vreme, suportul a fost Traian Băsescu. Acum, imaginea europeană îi ţine loc de sprijin politic. Doamna Macovei a căpătat o armă formidabilă cu care jonglează partidele din parlament. Cine nu este de acord cu propunerile venite din partea sa, devine automat un amic al corupţiei, un duşman al integrării, un politician veros care nu se dă în lături de la nimic pentru a-şi apăra interesele şi averea furată din sudoarea poporului. Este real că prea mulţi politicieni şi-au construit bunăstarea jefuind ca la drumul mare. Ei ar trebui să fie clienţii DNA care, deocamdată, s-a oprit la dosarele-exemplu. Înfierând însă pe toată lumea la grămadă, acţiunea de intimidare devine una împotriva sistemului. Fără să fie silită, clasa politică românească s-ar fi ferit ca dracul de tămâie să adopte legi care să lovească în reţelele corupţiei. Dar impunerea propriilor abordări sub ameninţarea excomunicării adversarilor de către "Papa" de la Bruxelles nu este decât altă formă, mai edulcorată, de poliţie politică.