Codul spart al lui Năstase

"Justiţia e oarbă pentru ca "oamenii de bine" să-i poată îndruma paşii în direcţia corectă"Prezent în direct în emisiunea Zig-Zag de duminică seara moderată de Ion Cristoiu, Adrian

"Justiţia e oarbă pentru ca "oamenii de bine" să-i poată îndruma paşii în direcţia corectă"
Prezent în direct în emisiunea Zig-Zag de duminică seara moderată de Ion Cristoiu, Adrian Năstase a oferit o demonstraţie live de decriptare a unor simboluri. Inspirat probabil din colecţia sa de tablouri, cu sau fără Monalise, fostul premier a lăsat totuşi deoparte "Cina cea de Taină" a celebrului roman al lui Dan Brown, preferând în schimb să analizeze simbolurile statuetelor antice. Toată lumea pare să ştie de ce Justiţia e oarbă (recte, legată la ochi) în reprezentările ei iconografice. Fiindcă e imparţială? Total greşit - ne lasă a subînţelege Adrian Năstase. E oarbă pentru ca "oamenii de bine" să-i poată îndruma paşii în direcţia corectă. Fiindcă nu poţi lăsa un om orb în mijlocul intersecţiei, fără să-i dai o mână de ajutor, nu-i aşa?Replica fostului premier, ce conţinea referirea la faptul că procurorul Daniel Morar a declarat că "dosarul Năstase" este considerat "prioritar" şi că "va fi finalizat înainte de încheierea procesului de aderare a României la UE", a fost cu atât mai de efect cu cât era spusă foarte degajat, ca şi cum ar fi vorbit despre starea vremii. Nu era nici un fel de încrâncenare sau revoltă, nici un fel de contradicţie, era acceptarea unei normalităţi. Or, normalitatea despre care vorbea Adrian Năstase se referea la faptul că Politicul fixează agenda Justiţiei.Uitându-te la televizor afli că principiul confom căruia "nimeni nu este mai presus de lege" rămâne o ironie câtă vreme legea însăşi este mai presus de lege. Principiul de bază al democraţiei este că legea a fost făcută pentru a proteja drepturile şi libertăţile cetăţeanului şi nu pentru a-i hărţui pe cetăţeni prin intermediul instituţiilor statului. Pentru a întări de altfel o astfel de linie a argumentaţiei, Năstase a şi menţionat că, în timpul "regimului" său, nimeni n-a fost plimbat pe la Parchete pentru a fi hărţuit, poate cu excepţia lui Traian Băsescu. Or, în ultima vreme, sunt foarte multe coincidenţe. Apar pe la CNSAS dosare exact la momentul oportun (pentru unii), sunt plimbate pe la Parchet tot felul de persoane incomode şi li se tot deschid dosare după dosare, fără a se finaliza vreunul, lăsând mai degrabă impresia unui linşaj mediatic, nu a unui proces juridic.Cum în spatele oricărui simbol există mai multe niveluri de interpretare şi întotdeauna primul indiciu este menit a îndrepta neaveniţilor paşii în altă direcţie, justiţia nu este oarbă pentru a fi în mod firesc "îndrumată". E oarbă pentru a putea apărea în prime-time cu o faţă inocentă şi a-şi putea recita rolul, fără presiunea de a fi privită de milioane de ochi. Ea poate fi privită de toţi, fără a privi pe nimeni. Ca într-un roman de Kafka, fiind oarbă, ea poate afirma absurdul cu nonşalanţă şi, deşi toată lumea înţelege situaţia, nimeni nu are puterea să facă nimic. Conform lui Adrian Năstase, în România, anumite cazuri nu reprezintă procese, ci "execuţii", fie ele şi mediatice, nu neapărat juridice. Noroc că lipsa de profesionalism e atât de mare, şi goana după imagine a unor procurori atât de acerbă, încât declaraţiile sunt foarte transparente chiar şi pentru orbi. Le-o înţelege şi Justiţia până la urmă?