Codul de procedura penala - modificat de parlamentari-avocati in favoarea talharilor si ucigasilor

Ieri, Tribunalul Bucuresti nu a mai prelungit mandatele de arestare ale unor inculpati trimisi in judecata pentru fapte deosebit de grave si violente, printre care talharii si chiar un omor. Acest

Ieri, Tribunalul Bucuresti nu a mai prelungit mandatele de arestare ale unor inculpati trimisi in judecata pentru fapte deosebit de grave si violente, printre care talharii si chiar un omor. Acest lucru a fost posibil ca urmare a intrarii in vigoare a prevederilor noului Cod de procedura penala, respectiv a dispozitiilor referitoare la prelungirea arestarii in cursul judecatii. Concret, este vorba de art.160 indice c, al.1, modificat de catre Camera Deputatilor, care nu a agreat forma elaborata de Ministerul Justitiei, insusita de Guvern si aprobata de Senat. La medierea dintre cele doua Camere, a avut castig de cauza varianta deputatilor, superiori numeric, dar si in ceea ce priveste gradul de interes profesional, respectiv numarul mare de avocati-deputati. Prezentam, in continuare, textul initial al articolului care - daca ar fi fost mentinut - nu ar fi determinat crearea unor situatii aberante precum cea descrisa mai sus: "In cursul judecatii, in prima instanta, in cazul in care apar elemente noi care fac necesara mentinerea arestarii peste 30 de zile sau elementele ce au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate, instanta, prin incheiere motivata, poate dispune ori de cate ori este nevoie mentinerea arestarii pentru cel mult 30 de zile de fiecare data. Incheierea prin care s-a dispus asupra mentinerii arestarii poate fi atacata cu recurs, prevederile art.160 lit.b, al.2 aplicandu-se in mod corespunzator". Comisia juridica a Camerei Deputatilor, condusa de avocatul Ion Neagu, a gandit o alta varianta, care suna astfel: "In cursul judecatii, in prima instanta, in cazul in care apar elemente noi (s.n.) care fac necesara prelungirea privarii de libertate, instanta poate dispune prin incheiere motivata prelungirea arestarii pentru cel mult 30 de zile de fiecare data, fara a putea depasi limita prevazuta in art.140, al. 2". Cu alte cuvinte, judecatorul nu mai poate dispune mentinerea masurii arestarii decat daca apar elemente noi. Or, in cazul infractiunilor savarsite cu violenta, este clar ca lumina zilei ca nu au cum sa intervina elemente noi: violatorul arestat nu mai are cum sa savarseasca un alt viol, talharul arestat nu mai are pe cine talhari decat eventual pe colegul de celula, criminalul a luat deja viata unui om s.a.m.d. Pericolul social deosebit de grav al anumitor infractiuni impune mentinerea in arest a inculpatului mai mult de 30 de zile, pericol care nu are cum sa dispara in acest rastimp. Probabil, tocmai acest aspect l-au avut in vedere expertii Ministerului Justitiei cand s-au referit, in textul initial, la "elementele ce au determinat arestarea initiala" si care "impun in continuare privarea de libertate". De asemenea, in varianta adoptata de Parlament nu se mai face nici o referire la posibilitatea atacarii cu recurs a incheierii prin care judecatorul a admis sau a respins prelungirea privarii de libertate, aspect in totala contradictie cu jurisprudenta CEDO care face referire la obligativitatea existentei a cel putin unei cai de atac. Actualul text din Codul de procedura penala referitor la prelungirea arestarii in cursul judecatii a fost gandit de catre membrii Comisiei juridice a Camerei Deputatilor, intamplator multi dintre acestia fiind de profesie avocati. Unii reprezinta nume de rezonanta sonora in mediul juridic: Ion Neagu, Badoiu Cornel, Ionel Olteanu, Valeriu Stoica, Lucian Bolcas etc. Ei au avut greaua misie de a impaca doua calitati: cea de legiuitor, care trebuie sa conceapa o lege organica de o deosebita importanta pentru actul de justitie, si cea de avocat, care trebuie sa dea socoteala clientului de la care a incasat onorariul.