Cocorii roşii

Te şi pufneşte râsul ascultând explicaţiile unor foşti înalţi demnitari pesedişti despre semnificaţia zborului în V şi rotirea gâscanilor la conducerea stolului. Toate aceste discuţii

Te şi pufneşte râsul ascultând explicaţiile unor foşti înalţi demnitari pesedişti despre semnificaţia zborului în V şi rotirea gâscanilor la conducerea stolului. Toate aceste discuţii seamănă ca două picături de H2O cu dezbaterea de înaltă ţinută din anii `90 despre dubla agresiune a hidrogenului din apă asupra oxigenului. În timpul ăsta, o acţiune serioasă, cum este moţiunea de cenzură, nu reuşeşte să-i ţină în sală nici măcar pe cei care au semnat-o. Ca să arate că se bagă totuşi măcar singur în seamă, PSD a organizat, ieri, o aşa-numită megaacţiune de popularizare a moţiunii, în varianta pentru public. Din start, discursul lui Mircea Geoană a făcut un deserviciu partidului. Insistenţa cu care liderul PSD a mers pe paleta de culori numind permanent Alianţa D.A. Alianţa portocalie îi va atrage partidului pe care îl reprezintă eticheta de partid roşu. Culmea este că PSD s-a străduit ani de zile să scape de această etichetă, tocmai datorită conotaţiilor istorice pe care le are. Mai lipseşte doar ca Mircea Geoană să se declare un legitim continuator al comuniştilor.
Dincolo de aceste încercări nereuşite de cosmetizare, PSD rămâne cu o mare problemă internă. După unele surse, partidul stă să se rupă în două formaţiuni, una mai de stânga, cu Ion Iliescu pe post de catalizator de imagine, şi alta cu ce rămâne din PSD-ul actual, aripa aşa-zis reformistă. Cele două tabere nu au avut până acum o confruntare statutară deschisă. Mircea Geoană a amânat până acum organizarea Consiliului Naţional, care ar fi trebuit să se ţină încă din această primăvară. Ar fi fost probabil un moment al clarificărilor, dar spaima că partidul se va rupe l-a făcut probabil să apeleze la alte metode. Toate acţiunile pesediste, din luna aprilie încoace, s-au vrut unele care să demonstreze că partidul nu e mort cu totul, că mai e capabil de performanţele de altădată. Din nefericire pentru el, spoiala nu prea ţine, iar talibanii pesedişti se gândesc tot mai mult la înfiinţarea unui partid socialist-ecologist.
În aceste condiţii fragile, pentru PSD, solicitarea anticipatelor nu înseamnă altceva decât sinucidere curată. Sondajele arată că un scrutin în perioada imediat următoare ar întări pe poziţii Alianţa portocalie, iar partidul roşu ar pierde mult faţă de actuala poziţie parlamentară. Aşa că speranţa lui Geoană că populaţia va prefera PSD-ul roşu, în locul Alianţei portocalii, este deocamdată doar un vis. Niciun guvern minoritar sprijinit de PSD nu reprezintă o variantă viabilă, fiind greu de presupus că PNL şi PD vor accepta să guverneze cu mâna întoarsă la spate de pesedişti. Toate aceste aspecte arată un singur lucru, şi anume disperarea PSD-ului de a mai ieşi în lume cu altceva decât scandalurile de corupţie în care a fost băgat până acum. Până când nu-şi va lămuri intern lucrurile, nu va reuşi însă să transmită niciun mesaj de forţă. Electoratul nu e prost şi ştie că cine nu are suficientă forţă să consolideze un partid nu poate să consolideze o ţară.