Coadă de 100 de ani, pentru o cornee

Mii de români au fost lăsaţi orbi

fiecare an, peste 500 de români îşi pierd vederea fără să aibă parte de această intervenţie.
Doar câţiva pacienţi, număraţi pe degetele de la o mână, au privilegiul să intre în sala de chirurgie. Statul alocă fonduri pentru operaţie, alocaţia unui nevăzător
costând
mult mai mult, dar banii rămân necheltuiţi, căci lipseşte corneea pentru transplant. Criza a început în 2001, când fostul senator PSD şerban Brădişteanu, pe atunci preşedinte al Comisiei de Transplant, a decis să întrerupă recoltarea corneei de la cadavrele neidentificate. De atunci, cu greu s-a mai găsit cornee pentru pacienţii români. În acest moment, listele de aşteptare se întind pe aproape un secol. În 2005, s-au realizat doar 6 operaţii, iar numărul celor care aşteaptă să-şi recapete vederea depăşeşte 500 de persoane.
Agenţia Naţională de Transplant, recent înfiinţată, a început să meargă prin spitale şi să convingă familiile să doneze organele rudelor aflate în moarte cerebrală. Fondurile şi personalul sunt însă limitate. Pacienţii care au bani pot merge în Ungaria sau la cabinetele private din ţară.

Scandalul corneei a făcut 3.000 de orbi
Până în mai 2001, exista un protocol între spitale şi Institutul de Medicină Legală, prin care se preleva cornee de la cadavre nerevendicate. Fostul senator Brădişteanu a decis să întrerupă acest acord, sub pretextul aplicării normelor europene. În decurs de 40 de ani de practică nu fuseseră înregistrate cazuri de îmbolnăviri secundare la cei care au primit cornee de la cadavre. În ciuda protestelor medicilor, decizia a fost de neschimbat. Abia după doi ani, în 2003, a fost reluat programul de transplant, dar numai de la donatori aflaţi în moarte cerebrală. Lipsa donatorilor a făcut ca în jur de 3.000 de oameni, după cum apreciază oftalmologii, să rămână fără vedere.

Vederea costă 2.000 de euro la privat
"Operaţiile s-ar putea face, dar nu avem donatori", ne-a declarat prof. dr. Monica Pop, directorul Spitalului de Urgenţe Oftalmologice. La rândul său, prof. dr. Mihai Pop, vicepreşedintele Societăţii Române de Oftalmologie, spune că un pacient care are nevoie de transplant nu poate decât să se roage să apară un donator sau să plece în străinătate, unde se aplică alte reguli decât în România. "Există două sisteme: în Europa şi în SUA se recoltează cornee şi există bănci de ţesuturi. În Ungaria, în schimb, se recoltează de la morga spitalului", ne-a mai spus prof. dr. Mihai Pop. România nu se încadrează în nici unul dintre cele două modele, iar încercările de creare a unor bănci de ţesuturi au dat greş. "Avem o bancă din aparate improvizate, iar mediile de cultură au fost fabricate de un biolog, dar nu sunt testate", ne-a mai declarat prof. dr. Pop. Ar fi nevoie de 100.000 de euro pentru constituirea unei astfel de bănci.În "privat", corneea adusă din străinătate costă între 1.200 şi 2.000 de euro, la care se adaugă costul intervenţiei chirurgicale, de 20 milioane de lei. Chiar dacă preţul este ridicat, şi aici există liste de aşteptare, de 200 de persoane. "Noi lucrăm cu două bănci al căror sediu este în SUA, dar care au filiale în mai multe ţări din lume. Ei ne anunţă când au cornee disponibilă", ne-a declarat dr. Cristian Moraru, care are o clinică particulară.