Răchiţele, în doliu. Satul îl plânge pe tatăl premierului

Vizibil îndureraţi, membrii familiei premierului au stat ieri la priveghi

Stâlpul familiei Boc s-a întors ieri acasă, la Răchiţele, în sicriu. Ioan Boc s-a stins din viaţă marţi, la 87 de ani, după o lungă suferinţă.

Un om blând, harnic şi drept, care întotdeauna a avut o vorbă bună pentru oricine îi călca bătătura. Un bărbat care şi-a dedicat întreaga viaţă familiei, care a muncit din greu, în mină şi ca tâmplar, pentru a le putea oferi celor cinci copii o educaţie aleasă, pentru a-i vedea oameni realizaţi. Astfel îl ­descriu sătenii din Răchiţele pe tatăl premierului Emil Boc, cunoscut în sat drept Nuţu Năii, care s-a stins din viaţă la vârsta de 87 de ani.

Părintele premierului a suferit în ultimii ani mai multe atacuri cerebrale şi a fost internat în decembrie la Spitalul Clinic de Recuperare din Cluj-Napoca. Cu toate că în preajma Crăciunului s-a simţit mai bine, un stop cardiorespirator l-a doborât în seara de 27 decembrie.

Trupul neînsufleţit al stâlpului casei familiei Boc s-a întors acasă ieri. „Când pierzi pe cineva drag, poţi să fii şi prim-ministru, durerea nu ţi-o poate lua nimeni", şopteau câteva femei înlăcrimate adunate la poarta casei lui Ioan Boc. Premierul a fost cel care şi-a susţinut mama în momentul în care preotul din sat, nepotul lui Nuţu Năii, s-a rugat în curte, lângă sicriu. „Familia este cea care rămâne. Şi la durere, şi la bucurie. Familia este cea în sânul căreia simţi că trăieşti. În rest, toate-s trecătoare, chiar şi funcţia de prim-ministru", a spus Traian Boc, preotul din Răchiţele.

Premierul le-a spus miniştrilor, la finalul şedinţei de Guvern de marţi seară, să aibă grijă de propriii părinţi „cât de mult pot", deoarece nu au cum să ştie ce se va întâmpla la un moment dat.

Un sat întreg în lacrimi

Sătenii din Răchiţele spun despre familia premierului că întotdeauna a fost o familie unită. „Pentru copii, Ioan Boc sau Nuţu Năii, cum îi spuneam noi în sat, era stâlpul casei. I-am cunoscut bine, cu unul dintre fraţii domnului prim-ministru am şi lucrat. Nuţu Năii a avut întotdeauna o vorbă bună pentru oamenii necăjiţi, mereu a făcut bine la toată lumea. Niciodată nu l-am văzut trist", a povestit Remus Vlad, un vecin din Răchiţele.

„Am crescut sub ochii lui. Aici suntem neamuri între noi, satul este mic. Pe toţi ne doare că s-a dus tata Nuţu ­Năii. A fost un om extraordinar, plin de viaţă. A avut două dorinţe: să-şi vadă copiii realizaţi, la casele lor, şi să vadă Parlamentul. Când Emil Boc a fost ales deputat, primul lucru a fost să-şi ducă tatăl în Capitală", a spus doamna Mona, administratorul barului din vecini.

Durerea tatălui: toţi copiii au plecat departe

Ioan Boc, spunea, în vara lui 2009, că cea mai mare mulţumire a sa este faptul că toţi cei cinci copii ai lui îl iubesc. Totuşi, cea mai mare durere a părintelui premierului a fost aceea că nici mezinul familiei nu a rămas acasă, la Răchiţele. „I-am spus: stai, dragu' tatii, rămâi tu în Clujul ăsta, că-i aproape de casă, şi nu te duce pe la Bucureşti", a spus, cu tristeţe, tatăl lui Emil Boc. „Dar dacă partidul l-a ales... Noi suntem mulţumiţi, să fie el sănătos şi să aibă conştiinţa cu care s-a născut. E un om care vrea să facă bine la toată lumea", s-a amestecat în vorbă şi mama lui Emil Boc, Ana. Înmormântarea părintelui lui Emil Boc are loc astăzi, de la ora 12.00, în cimitirul din ­satul natal.

Cine a fost Ioan Boc

Tatăl premierului Emil Boc a fost cel care a adus banii în familie, lucrând de-a lungul anilor ca geamgiu, tâmplar, dar şi la cuptoarele de ars var de lângă satul Răchiţele, judeţul Cluj. În plus, povestesc sătenii, a lucrat ani buni şi în mină. A făcut doar patru clase, deoarece părinţii nu l-au lăsat să urmeze mai departe o şcoală. În ultimii ani, pasiunea bătrânului a fost stupăritul.