Cluj: Portret/ A fotografiat Revoluţia pentru Bild

Fotoreporterul Remus Muntean a fost primul ziarist venit din Vest să surprindă instantanee cu revoluţia din’89, pentru cunoscutul cotidian german  „Bild”.

Aventura vieţii lui Remus Muntean îşi are rădăcinile  într-o adolescenţă frustrată de libertate, în Mediaşul comunist din ’69.

Primele ecouri ale Vestului au ajuns la el prin intermediul prietenilor saşi, cu ajutorul cărora avea acces la cele mai noi albume de muzică şi idei hippy.

Dorinţa acerbă de a duce o viaţă fără îngrădiri socialiste l-a determinat să fugă din ţară, într-o vreme în care gestul era considerat „trădare de patrie” şi pedepsit cu închisoarea.

Profitând de statutul de înotător la Gaz Metan Mediaş, cu ocazia unui turneu în Germania, Remus a devenit, peste noapte, dintr-o speranţă a sportului românesc, în refugiat în cel mai mare centru de exil, din Munchen.

Muncitor necalificat, teolog, actor şi fotograf

Era începutul unei noi vieţi, deoarece Remus Muntean avea să se întoarcă în România abia după 20 de ani, în 23 decembrie 1989, când a făcut parte din prima echipă de zairişti veniţi din Vest să relateze despre căderea lui Ceauşescu.

Şi nu pentru orice ziar, ci pentru „Bild”, cotidianul european cu cel mai mare tiraj, la care fotoreporterul a lucrat timp de 12 ani.

În tot acest timp, a trecut de la şcoala de teologie la cea de fotografie şi film, de la muncitor necalificat la actorie  - a jucat rolul unui fotograf în filmul „ătherrausch” - de la călător prin Europa la cititor înflăcărat al operelor filosofilor Nietzche, Kant sau Hegel.

„A fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea. Trei-patru luni lucram, şi apoi călătoream prin Europa. Am reuşit să mă integrez, chiar dacă studenţimea germană era, pe acea vreme, de stânga, însă nu erau atât de dogmatici”, îşi aminteşte fotoreporterul.

Condamnat la trei ani de închisoare

Remus Muntean a aflat de revoluţia din România de la televizor. „Urmăream ştirile minut cu minut. Când am primit un telefon de la colegul meu, Christian, să mergem în România să relatăm, am fost cel mai bucuros”, îşi aminteşte clujeanul.
Primul contact cu România postcomunistă a fost în vama Nădlac, unde a văzut arborat tricolorul cu gaură în mijloc. „Atunci m-am liniştit. Grănicerul mi-a spus că sunt pe «lista neagră», mai ales că fusesem condamnat în lipsă la trei ani de închisoare. Apoi, după un moment, mi-a urat «Bun venit în România!» Mi-au dat lacrimile”.

În drum spre Arad, s-au întâlnit cu o trupă de soldaţi români, cărora le-a dat cafea şi ţigări. „Erau fascinaţi de motorul maşinii, nu mai văzuseră niciodată aşa ceva”, rememorează fotograful.

Interviu cu Tokes în tren

Din cauza luptelor ce se dădeau în ţară, au fost nevoiţi să reîntoarcă la Budapesta, dar au revenit în ţară în 24 decembrie. Atunci l-a întâlnit şi pe Tokes Laszlo, in trenul de Cluj-Bucureşti, la puţin timp după ce aflase că Ceauşescu a murit.

„Era primul lui drum la Bucureşti. Fusese eliberat cu zece ore înainte”, îşi aminteşte Remus Muntean. Fotoreporterul s-a întors să locuiască în România abia în urmă cu doi ani, şi practică fotojurnalismul la „Ziua de Cluj”.

Întrebări şi răspunsuri

Care a fost primul lucru pe care l-ai făcut când te-ai întors în România?
Tot drumul până la Arad l-am parcurs cu mâna scoasă pe geam, în semnul victoriei.

Cine te-a ajutat să începi o nouă viaţă, în Germania?
Părintele Vasile Zăpârţan, el conducea biserica greco-catolică românească acolo, şi era un fel de cordonator al exilului. Eram peste o mie de exilaţi români, iar când am ajuns în Munchen, la 18 ani, eram cel mai tânăr dintre ei.

Ce-i place: Lui Remus Muntean îi place să lucreze în presă. „Am vrut să termin cu jurnalismul, în Germania, dar aici i-am prins gustul, din nou”, spune clujeanul. Fotograful mai iubeşte să călătorească, şi experienţele noi. „Sunt de părere că la fiecare zece ani trebuie să te apuci să faci altceva”

Ce nu-i place: Fotograful detestă, în România, neglijenţa faţă de cultură. De asemenea, nu îi place delăsarea clujenilor. „Mă întristez de fiecare dată când văd malul Someşului plin de PET-uri, sau gropile din asfalt”.

Profil
Născut: 16 martie 1961, la Mediaş
Studii: Specializare în fotografie şi film, Munchen
Familie: Căsătorit
Profesie: Fotoreporter

Citeşte şi Fotografi, cocoşi, insomnii