Cluj: Portret - Pascal Fesneau, un francez în misiune la Cluj
0A venit la Cluj pentru a promova relaţiile comerciale franco-române. De 10 ani „a uitat” să mai plece. Rezistă încă, deşi are destule rezerve.
Pascal Fesneau şi-a făcut în Spania şi Israel stagiul de după finalizarea studiilor economice. Apoi, Agenţia de Dezvoltare Economică din Vichy l-a trimis la Cluj, să promoveze afacerile francezilor. După închiderea centrului mixt de afaceri în 2003, a preluat conducerea firmei Energom, care produce echipament electronic, 80 la sută luând calea exportului. Are în coordonare 50 de angajaţi, realizând o cifră anuală de afaceri de 2,3 milioane euro.
Probleme cu angajaţii
Nu e simplu să angajezi oameni în România, din cauza pregătirii universitare slabe, din ce în ce mai proaste, crede francezul. Deşi Clujul este un centru universitar important, absolvenţii de aici au nevoie de o pregătire internă în cadrul firmei. „Tinerii nu ştiu nimic la absolvire. Nu merg la cursuri, iar profesorii se plimbă pe bani europeni”, spune Fesneau. Cei care vin în practică fie cer doar adeverinţă, fie sunt precupaţi doar de navigarea pe internet, telefoane, bani şi fotbal, povesteşte acesta. O altă problemă a lui Pascal este legată de instabilitatea legislativă.
Nu vede însă doar probleme în România. Crede că românii sunt un popor deştept, deschis la parteneriate cu străinii, primitor, generos. A obsevat în Transilvania un amestec de influenţe latină şi anglo saxonă. „Aceste influenţe dau un echilibru între oamenii serioşi, stabili, pragmatici şi cei flexibili”. Îi place impozitarea joasă, exceptând impozitul pe muncă, care este ridicat. Cât despre lupta împotriva corupţiei, va crede în ea, când va vedea miniştri închişi.
Feminist şi civic
Burlac convins, a observat tradiţiile culturale ale românilor, care cred în instituţia căsătoriei. „De ce m-aş însura? La români este un act religios şi financiar: recuperezi banii investiţi în timp”, spune acesta, ironic. Nu este de acord cu trimiterea femeilor la cratiţă. Sprijină emanciparea femeilor, considerând că locul lor este în afaceri sau în politică, în egală măsură cu bărbatul. S-a adaptat uşor la Cluj, unde se consideră acasă, şi datorită culturii apropiate gastronomice. „Am prieteni români cu care petrec la munte foarte bine”, mărturiseşte acesta.
Îi plac muzica şi obiceiurile noastre tradiţionale, chiar şi cele care sunt supuse inovării continue. În mod paradoxal, deşi a crescut într-o casă în Franţa, la Cluj se simte mai bine la bloc. „Pentru un celibatar, este mai uşor să trăieşti într-un apartament, decât în casă particulară”.
Îi place: Arhitectura veche din centrul oraşului, atâta câtă este şi câtă nu a fost distrusă, vinurile albe şi seci. „O ţară cu pâine, brânză şi vin place unui francez. Pădurea sălbatică să nu o stricaţi, este cu esenţe diversificate”, spune Fesneau.
Nu îi place: Planul urbanistic slab al Clujului, lipsa strategiei pe termen mediu a municipalităţii, calitatea slabă a infrastructurii şi a învăţământului de la noi din ţară,
De ce are nevoie Clujul pentru dezvoltare?
O strategie de dezvoltare durabilă, de mediu, financiară, de promovare. Este nevoie de producţie sau servicii cu valoare adăugată înaltă.
Unde veţi trăi peste 10-20 de ani?
Nu ştiu, mă tem să ştiu că sunt în acelaşi loc. Vreau să-mi păstrez libertatea, e o sursă de fericire.
PROFIL
Născut: 2 noiembrie 1972, în Vichy, Franţa
Studii: Ştiinţele Economice, la Vichy
Ocupaţie: Manager de firmă
Familie: Necăsătorit
Citeşte ce crede Pascal Fesneau despre Cluj