Cluj: „Marea Neagră” a Letiţiei Câmpan

Cluj: „Marea Neagră” a Letiţiei Câmpan

Fosta jurnalistă clujeancă a avut şansa să facă parte din echipa de producţie a filmului „Mar Nero”, care a obţinut anul trecut trei premii la Locarno şi care a rulat zilele acestea la TIFF.

Născută: La 31 mai 1983, în Cluj-Napoca
Studii: Facultatea de Jurnalism, Cluj, Masterat în scenaristică şi producţie TV şi cinema, doctorand în Culturi ale Comunicării, Universita Catolica, Milano
Experienţă: Jurnalism, asistentă de regie
Starea civilă: Necăsătorită

În ziua în care a împlinit 20 de ani, Letiţiei Câmpan (Leti pentru prieteni) i s-a publicat într-un ziar local primul interviu „mai important”, după cum îl numeşte.

Era în primul ei an de acreditare ca jurnalist la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF). Intervievatul era Nae Caranfil, articolul fiind mai apoi preluat, datorită punctelor fierbinţi pe care le atingea, şi la nivel naţional.

Patru ani mai târziu, aflată ca masterand în scenaristică, producţie TV şi cinema la Universita Catolica din Milano şi, în acelaşi timp, colaborator al ziarului „Adevărul”, Leti avea de ales: rămâne în presă sau trece cu totul de partea cealaltă a baricadei, în cinematografie?

„Coordonatorul masteratului meu a aflat că producătorul italian al filmului Mar Nero căuta o persoană care să cunoască româna şi italiana şi care să aibă şi o anumită pregătire în domeniu, să îi ajute pe platourile de filmare în raport cu actorii români”, explică Leti.

S-a gândit bine şi a decis să accepte propunerea. Aşa a ajuns să fie asistentă de regie pe platourile filmului care a rulat zilele acestea la TIFF şi care a obţinut, anul trecut, trei premii la Festivalul de la Locarno.

Asistentă de regie la „Mar Nero”

Odată intrată în echipa de filmare, Leti a avut diferite sarcini în funcţie de etapele producţiei: să o asiste pe actriţa protagonistă, Dorotheea Petre, pe platourile de filmare, să îi traducă şi să fie „un fel de liant” între ea şi restul echipei, să gestioneze figuranţii şi unele roluri secundare ale filmului care proveneau din comunitatea românească din Florenţa.

„Dorotheea Petre a intrat bine în pielea personajului şi a intuit foarte bine ce trebuie să facă în faţa camarei. Nu cred că i-a fost mereu uşor să îşi susţină punctul de vedere cu privire la personaj şi rol, dar de multe ori a avut dreptate şi a făcut sugestii bune”, dezvălui tânăra clujeancă.

La filmările de la Sulina, Leti a ajuns să o  asiste pe protagonista italiană Ilaria Occhini, cea care a şi câştigat la Locarno trofeul Pardo d’Oro pentru cea mai bună interpretare feminină. „Când am ajuns la Sulina, a fost foarte impresionată de numărul mare de maidanezi şi se tot înduioşa când îi vedea pe căţei căutând resturi de mâncare. O femeie elegantă şi o mare actriţă”, îşi aminteşte Leti.

De la Sulina, la TIFF

În cele 40 de zile de filmare, a reuşit să îşi facă o părere despre diferenţele dintre a filma în România şi a filma în Italia: „În Italia oamenii sunt mult mai cooperanţi, de la figuranţi şi până la a-ţi da permisele de filmat, există cultura platourilor de filmare în sângele populaţiei.

Oamenii de rând sunt mai obişnuiţi şi mai entuziaşti în faţa camerei de filmat decât ai noştri.”

Pentru că s-a dovedit a fi omul potrivit la locul potrivit, Leti a avut şansa unui rolişor în „Mar Nero”. A fost „femeia blondă”. Aşa se face că, pentru câteva secunde, prietenii au văzut-o zilele trecute pe ecranele clujene. Şi acesta e, probabil, doar începutul.

Ce-i place: De nişte băieţi, traiul vesel şi cinstit, apoi muzica, ingeniozitatea, dansul, mojito, sinceritatea, marea, loialitatea, mierlele, cafeaua în toate variantele posibile (chiar şi aia proastă, care îi trezeşte o nostalgie ciudată), o poveste bună (film sau carte), călătoriile şi tot ce spun copiii mai trăznit.

Ce nu-i place: Meschinăria, zgomotele dubioase, nerecunoştinţa, imbecilitatea, poluarea şi putorile, ideologiile, politically correctness-ul, arta contemporană cretinoidă, guru reciclaţi, nihilismul, fanatismul, laxismul şi toţi cei care alimentează propria nefericire şi a celor din jur.

De unde ideea filmului Mar Nero?
 Îi aparţine regizorului Federico Bonti, care a fost impresionat de prietenia bunicii lui cu o îngrijitoare româncă din Sulina. Scenariul a fost scris ulterior împreună cu Ugo Chiti, care e co-scenarist şi la Gomora, alt film italian de văzut la TIFF.

Ai intrat greu în pielea personajului?
L.C.: Nu neapărat. Dorotheea Petre mi-a zis la ce să mă gândesc, cum că am şi eu drama mea personală şi că ea Angela (adică ea) vine să-mi strice planurile... Mi-a făcut un fel de personal training pentru care îi mulţumesc şi mă simt onorată.