Cluj: Documentar/ Parcul etnografic la 80 de ani

În 12 aprilie 1929 s-a înfiinţat primul muzeu etnografic în aer liber din România, cel de la Cluj-Napoca. Romulus Vuia, al cărui nume îl poartă astăzi parcul, a fost primul director şi cel care a realizat planul tematic al muzeului

Parcul Etnografic „Romulus Vuia” a luat naştere la 12 aprilie 1929, ca urmare a deciziei Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, care a cedat Muzeului Etnografic al Transilvaniei terenul de 75 de ha, aflat până atunci în administrarea Academiei Agricole din Cluj.

Click aici pentru galeria foto a parcului etnografic

Parcul a fost recunoscut oficial de către Ministerul Cultelor abia la 1 iunie 1929.  Potrivit cercetătorilor Carmen Braica şi Ioan Toşa de la muzeul etnografic, planul tematic, realizat de Romulus Vuia, prevedea ca acesta să cuprindă clădirea principală, locuinţa directorului şi a grădinarului, un restaurant, o arenă pentru serbări populare, gospodării ţărăneşti din 16 zone etnografice din Transilvania, şapte biserici de lemn, o clopotniţă, cinci cruci şi troiţe, o stână, o lăptărie şi două mori.

Un muzeu viu

Primele două obiective transferate în Parcul Naţional au fost o casă din Vidra de Sus şi o troiţă din Lupşa, care au fost inaugurate la 29 septembrie 1929.

Planurile prevedeau ca muzeul să fie unul viu, o parte din clădiri să fie locuite de către familii de ţărani reprezentative pentru zonele respective, care să-şi continue activităţile lor tradiţionale.

În noiembrie 1929, directorul muzeului, Romulus Vuia, a obţinut de la notarul din Poiana Sibiului fonduri pentru o turmă de 75 de oi. Acesta a fost primul pas în încercarea de a da viaţă muzeului, din Poiana Sibiului fiind angajat şi un oier.

Din cauza greutăţilor financiare, din planul tematic s-a putut pune în aplicare doar casa din Vidra de Sus, troiţa din Lupşa, gospodăria din Telciu (care a fost donată), o şură maghiară din Stana, o stână din Poiana Sibiului şi restaurantul Gaudeamus.

Distrus în război

După Dictatul de la Viena, Parcul Naţional s-a refugiat la Sibiu, fiind salvate bunurile mobile. În afara casei din Vadra, care a suferit şi ea mari stricăciuni, toate bunurile imobile rămase la Cluj au fost distruse.

În anul 1956 s-a realizat un nou plan tematic, reorganizat în patru zone: tipuri zonale de gospodării şi monumente ale arhitecturii populare, instalaţii tehnice ţărăneşti şi ateliere meşteşugăreşti, sector etnobotanic şi sector etnozoologic, se arată în .

În prezent, în cadrul Parcului Naţional Etnografic „Romulus Vuia” se găsesc

• 31 de instalaţii tehnice ţărăneşti,
• şase case atelier
• 12 gospodării ţărăneşti complete,
• trei biserici de lemn,
• trei troiţe,
• un pavilion de joc ţărănesc,
• o poartă de cimitir,
• o stână