Clubul nunţilor de aur

Autorităţile din comuna argeşeană Coşeşti organizează în fiecare primăvară cel puţin 20 de nunţi de aur. Din anul 2003 până acum s-a ajuns la 175 de cupluri cu o jumătate de secol

Autorităţile din comuna argeşeană Coşeşti organizează în fiecare primăvară cel puţin 20 de nunţi de aur.
Din anul 2003 până acum s-a ajuns la 175 de cupluri cu o jumătate de secol de căsnicie în spate

Poate că nu e iubire ca-n filme. Dar sigur este ca la Coşeşti. Acolo unde încă mai vieţuiesc foarte mulţi oameni care s-au căsătorit la jumătatea secolului trecut. Fetele se măritau atunci de la 16 ani. Băieţii aşteptau ceva mai mult până să se "coacă". Ei sunt tinerii de ieri care s-au încăpăţânat să trăiască până azi, la 80-90 de ani, în ciuda vremurilor tulburi prin care au trecut. Tradiţia nunţilor de aur, organizate de autorităţile locale, cu mese întinse şi lăutari, în fiecare primăvară, într-o pădure din apropierea comunei argeşene, datează din 2003. Ai împlinit 50 de ani de căsnicie, eşti chemat la "raport". Până anul trecut au fost sărbătorite 140 de cupluri, la care se vor adăuga încă 35 de familii în 2007.

Batem în poarta familiei Floarea. Ştim că aici locuiesc Maria şi Ion, care s-au căsătorit în urmă cu 56 de ani. Sincer, mă aşteptam să-mi iasă în cale doi bătrâni gârboviţi, în baston, sătui de viaţă. Când colo, ne invită în casă o femeie sprintenă. Bărbatul ei, lat în spate, începe să râdă când aude de subiect. "Noi suntem tineri. Am văzut la televizor o emisiune despre nişte oameni din Caucaz care cică ar fi trăit 135 de ani", zice omul şi ne invită la masă, în timp ce nevasta lui, fără să stea o clipă locului, pune repede pe masă nişte bucate, ca la musafiri. "Nu pot să stau. Trebuie să fac treabă", auzim de la gospodina care ne măsoară din ochi. Apoi, vin poveştile. Despre timpuri apuse. Gândiţi-vă că sunt doi oameni care şi-au unit destinele în anul 1951.

Controlul virginităţii

Ne aflăm într-o zonă de deal, care nu a fost cooperativizată, un loc dominat pe vremuri de ţăranii mijlocaşi, oameni harnici, cu pământ mult, cu animale. Ca să nu mai spunem că aici a fost un fel de "patrie" a olarilor şi dogarilor. "Fetele şi flăcăii se întâlneau la horă. Fiecare fată venea însoţită de mama ei. Nu exista să pot eu să plec undeva cu o fată, că mă omorau în bătaie părinţii fetei", povesteşte nea Ion. Tinerii se adunau într-un salon al comunei, un fel de casă de cultură, unde cântau lăutarii. Fetele se măritau repede, la 16 ani. Cine ajungea la 20 de ani era deja fată bătrână. Ion avea 28 de ani când a mers la părinţii Mariei şi a cerut-o de nevastă. Maria avea atunci 16 ani. Bărbatul de azi are 84 de ani, iar femeia lui a împlinit 72. Dar îşi povestesc viaţa de parcă nunta ar fi fost ieri. Tradiţia era sfântă pentru toată suflarea satului. Fata trebuia să meargă la medic, la consultaţie, înainte de măritiş, să se ştie că e virgină. După care se punea problema zestrei. Dacă băiatul trebuia să aibă o gospodărie aşezată când avea de gând să se însoare, atunci fata era obligată, la rândul ei, să vină în noua sa casă cu o pereche de cai sau de boi, cu mobilă, cu o căruţă, ba chiar şi cu unul sau două hambare cu porumb, plus cel puţin un butoi cu ţuică.

Bărbatul "blindat"

Când auzi acum de cupluri mai mult sau mai puţin celebre care se joacă de-a căsătoria şi divorţul, când tribunalele sunt pline de bărbaţi şi femei care îşi împart avutul şi copiii, te întrebi cum pot oamenii ăştia de la ţară să facă o casă cu adevărat de piatră. "Trebuie iubire într-o căsnicie. Dar trebuie să faci şi un plan cu femeia ta, să vezi ce vrei să realizezi în viaţă", ne spune bătrânul. Nu există cine ştie ce secret pentru o căsnicie atât de lungă. Vrem şi un sfat pentru tinerii de azi care vor să se căsătorească. "Să deschidă bine ochii", sare bătrâna. Şi ce au realizat Ion şi Maria după 56 de ani petrecuţi împreună? "Avem doi copii, patru nepoţi şi doi strănepoţi", se mândresc gazdele noastre, care ne spun că toată viaţa au muncit atât de mult, acasă şi la câmp, de la răsăritul până la apusul soarelui, încât nu le mai rămânea timp să se certe ori să se gândească la un eventual divorţ. "L-am luat de bărbat şi pentru că era blindat", glumeşte tanti Maria. Soţul ei a fost pe front, în al Doilea Război Mondial. Are şi acum în corpul său 12 schije. "N-au ruginit, cum nici eu n-am ruginit", râde capul familiei. Banii nu reprezintă o povară pentru soţii Floarea, tocmai pentru că nu sunt mulţi. Bărbatul are o pensie de veteran de 1,5 milioane de lei plus două milioane de lei pensie pentru anii munciţi la magazinul sătesc. Doar atât. "Să fim sănătoşi, că de rest nu ducem grijă", ne strigă bătrânul la plecare.

Uniţi pe viaţă de olărit

Ajungem la o familie de olari. Aflăm de la Aurelia şi Ion că s-au căsătorit în urmă cu 57 de ani, în 1950. "Ne-a unit olăritul. Eu de la şase ani am învăţat meseria asta. La nunta noastră au venit 400 de olari, câţi erau atunci în comună", spune omul urcat pe scăunel, la roata lui, în timp ce mâinile sale fac să rodească o cană din lut. Aceasta e povestea familiei Cristescu. Oameni care au străbătut ţara în lung şi în lat, toată viaţa lor. Făceau acasă oale, ulcioare pentru vin, cratiţe pentru sarmale, apoi le puneau în căruţă şi plecau la drum. Ajungeau în târg şi luau bani pe ele. Dacă se opreau în sate, îşi dădeau marfa pe diverse produse, mai ales pe cereale. "Aveam autorizaţie. Mi-am plătit singur contribuţia socială şi acum am o pensioară de aproape un milion şi jumătate, iar femeia mea are un milion", auzim noi. Pe de-o parte, e bucuros că fiul său îi duce mai departe meşteşugul, dar, pe de altă parte, e supărat că doar ei au mai rămas acum din marea familie de olari a comunei.

Petrecerea din pădure

Stăm de vorbă şi cu primarul din Coşeşti. Primăriţă mai bine zis, pe numele ei Elisaveta Tudose. Şi pentru că tot suntem în comuna longevivilor, atunci trebuie să vă spunem că primăriţa ocupă funcţia asta încă din 1979. E adevărat că a făcut o pauză din 1990 până în 1996. Ca să nu mai spunem că e funcţionar al primăriei încă din 1967. Revenim la problema nunţilor de aur. "Ideea mi-a venit în 2003. Sunt mulţi oameni aici care au ajuns la 80-90 de ani. În plus, de zeci de ani nu s-a auzit în comuna asta de divorţuri, decât în situaţii foarte rare. Aşa că m-am gândit că trebuie să fie multe cupluri care au ajuns ori poate au depăşit 50 de ani de căsnicie", ne explică edilul. S-a trecut apoi la cercetarea registrelor privitoare la căsătorii şi aşa s-au descoperit 140 de perechi, până anul trecut. La care se adaugă 35 de familii sărbătorite în acest an, ceea ce înseamnă un total de 175 de familii sau 350 de miri. Nunta de aur este organizată de autorităţile locale în fiecare primăvară, în jurul datei de 21 mai, pentru toate familiile din Coşeşti care în anul respectiv ajung la 50 de ani de când şi-au oficializat iubirea. Este momentul când oamenii din cele şapte sate ale comunei se adună în pădurea Valea Păcurarului. Dar celor 6.000 de suflete din localitate li se alătură, sosiţi din toate zările, copiii, nepoţii şi strănepoţii bătrânilor. Un exemplu a fost anul trecut, când au venit la sărbătoare peste 15.000 de oameni. Şi pentru că zona e plină de pomi fructiferi, iar localnicii obţin o licoare bahică din prune, totul se petrece sub titulatura Festivalului Ţuicii.

Asociaţia longevivilor

Dar povestea nu se opreşte aici. Deşi vremurile s-au schimbat, cultul familiei nu a dispărut în această parte de lume. Când toţi vorbesc de satele unde numai bătrânii au rămas, pare ciudat să auzi că la Coşeşti au loc trei-patru nunţi în fiecare săptămână. Staţi liniştiţi, că nu se căsătoresc tot bunicii. Şi nici fetele nu se mai mărită acum la vârsta adolescenţei. "Jumătate din locuitorii comunei sunt tineri. Avem 16 şcoli în care învaţă 550 de elevi", primim dovada unei vieţi cât se poate de active. Primăriţei i-a plăcut ideea noastră de a înfiinţa un club al longevivilor din toată ţara, al celor care au atins 50 de ani de căsnicie. Şi-a notat într-un caiet, ca să nu uite. Mai ales că, de la an la an, numărul "centenarilor" creşte, cel puţin la Coşeşti. N-am auzit de vreo statistică la nivel naţional, să ştim câte cupluri din România au la activ o jumătate de secol de căsnicie. Cine ştie, dacă în clubul acesta vor putea intra oameni de peste tot, înseamnă că actualul festival de la Coşeşti ar putea să se transforme la un moment dat în congres.

Un sfat pentru tinerii de azi? Să deschidă bine ochii înainte de căsătorie.
Ion Floarea