Claudiu Bleonţ: "Teatrul rămâne o nevoie de comunicare"

În această seară, actorul joacă la Teatrul Naţional "I.L. Caragiale" din Bucureşti în piesa "Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal", programată de la ora 19.00, la Sala

În această seară, actorul joacă la Teatrul Naţional "I.L. Caragiale" din Bucureşti în piesa "Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal", programată de la ora 19.00, la Sala Mare.

Remuneraţia pe care o primeşte de la teatru este infimă, dar, ca orice artist, nu poate trăi departe de public, de scenă sau de actul artistic, fie că îl denumin teatru, film sau telenovelă.

O multitudine de personaje, un schimb fulgerător de stări interioare - o meserie care te urcă pe culmile succesului sau te doboară la pământ, în funcţie de preferinţele publicului. Marea realizare a vieţii lui Claudiu Bleonţ: "Faptul că sunt în viaţă", în timp ce averea la care ţine e sufletul.

Claudiu Bleonţ este ancorat în numeroase proiecte de teatru: "Dumnezeul de a doua zi" jucat împreună cu Delia Seceleanu, cu sala plină, la Teatrul de Comedie, "Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal" - la TNB - unde o are ca parteneră de scenă pe Medeea Marinescu, "Eseuri despre banalitatea răului" - la Teatrul Metropolis, unde joacă împreună cu Mariana Mihuţ şi cu maestrul scenei româneşti Mircea Albulescu.

"Eu aş sfătui lumea să meargă la teatru, nu neapărat numai la aceste piese, chiar dacă firesc ar fi ca fiecare grădinar să încerce să-şi pună legumele lui, în primul rând, la vânzare. Teatrul a fost şi rămâne o nevoie de comunicare cuminecare.

Să stai să împărtăşeşti idei, păreri despre viaţă. Asta este invitaţia pe care o fac publicului: să vină la teatru, indiferent ce spectacol se joacă, să stea împreună cu alţi oameni, în tăcere, să asculte un text, să vadă la ce se râde, de ce se râde, ce atitudine au, ce se dezbate în ziua de azi" - a declarat Bleonţ pentru "Adevărul".

Teatru versus telenovele

După roluri memorabile în filmele lui Dan Piţa - "Femeia visurilor", "Pas în doi", "Concurs" - în pelicule internaţionale precum "Catherine the Great", "Dracula Ressurection", "Final Countdown" sau în piese de teatru ca "Romeo şi Julieta" de William Shakespeare, "Philoctet" de Sofocle, "Macbett" de Eugene Ionesco, actorul a experimentat şi telenovela românească.

Cu toate că jocul lui actoricesc în telenovela "Păcatele Evei" a fost fără cusur, colegii de breaslă nu au văzut cu ochi buni apariţia în acel format tv. "Această taxare e falsă şi neavenită. Mi-au spus: <> Uite aşa, foarte bine, că şi aia e de făcut. Nu suportă comparaţii. Terenul în care lucrez sunt personajele.

Era un scenariu foarte bun şi acum sunt actori mari care joacă în telenovele. Sigur că aş repeta experienţa. Făcând o comparaţie cu teatrul, din telenovele se câştigă bine. E o muncă infernală în teatru care, într-un fel, e acoperită de actorii din România din plăcerea de a fi împreună şi de a face această experienţă. Compensatoriu, ei trebuie să alerge şi în alte părţi" - ne-a mărturisit el.

"Nu am nevoie de două milioane de euro"

Bogat sufleteşte, actorul nu tânjeşte după lux. Şi-a păstrat aceleaşi tabieturi: face piaţa, se ocupă de curăţenia în casă, circulă cu mijloacele de transport în comun. "Andra, soţia mea, conduce, eu nu am carnet. Am făcut şcoala şi când am început testul am văzut că citesc fără atenţie, că interpretez întrebările...

Pe urmă am zis: "Ştii, tot e o singură maşină, decât să ne împărţim pe ea... tu conduci, eu merg cu metroul" - şi-a motivat el opţiunea. În ceea ce priveşte alegerile făcute de-a lungul timpului, Claudiu nu are regrete. Nici măcar de ordin financiar:

"Aş putea să-mi spun că ar fi firesc ca, la lucrurile pe care le-am făcut, să fi avut altceva, pot gândi şi aşa, dar îmi reprim acest lucru. Sunt mulţumit cu cât am şi asta este valoarea reală a bogăţiei. La loto, am jucat o dată, dar mi-am dat seama că nu vreau să câştig două milioane de euro, pentru că nu am nevoie de ei".

Armistiţiu încheiat pe şapte ani

Între cununia civilă şi cea religioasă, desfăşurate în anul 2001, Claudiu Bleonţ şi soţia lui, Andra Negulescu (foto), au conceput şi un contract pe şapte ani, alcătuit din principii de bază, precum: respectul reciproc, oile albe şi oile negre sunt la comun - cu alte cuvinte, greşelile nu sunt atribuite doar unuia dintre ei, sfaturi înainte de luarea unor decizii importante sau lăsarea la intrarea în casă a stărilor proaste. "Căsătoria noastră s-a numit un armistiţiu, ca între doi combatanţi. Am punctat anumite lucruri de care trebuie să ţinem cont într-o relaţie care se va aventura în necunoscut, în mister. Sunt lucruri foarte interesante. Au fost citite în Biserica Sfântul Silvestru de părintele Galeriu şi de părintele Nicolae. Am avut şapte puncte serioase şi cinci de umor."

Nominalizări şi distincţii

Premiul presei "Coup de Coeur de la presse" la Festivalul de la Avignon 2007, secţiunea Off, pentru spectacolul "Hymnus" de Gyorgy Schwajda, în regia lui Radu Dinulescu, Teatrul Fani Tardini din Galaţi
Premiul pentru cel mai bun actor pentru rolul Tasso în "Torquato Tasso" de Johann Wolfgang van Goethe, regia Anca Ovanez Doroşenco, TNB

Pemiul pentru cel mai bun actor pentru rolul Quasimodo, la Teatrul Nottara, 2000
Premiul pentru cel mai bun actor în filmul "Concurs", regia Dan Piţa, Costineşti, 1983
Premiul pentru cel mai bun actor pentru rolul "El" din piesa "Un bărbat şi mai multe femei", Teatrul Petroşani, regia proprie