Clanul Soprano din Sibiu

Capul familiei, Mircea Octavian , este impiegat de mişcare la CFR În Sibiu locuieşte o familie cu nume identic cu al celebrilor mafioţi din multipremiatul serial TV "Clanul

Capul familiei, Mircea Octavian , este impiegat de mişcare la CFR

În Sibiu locuieşte o familie cu nume identic cu al celebrilor mafioţi din multipremiatul serial TV "Clanul Soprano".

În anii tulburi ai celui de-al doilea război mondial, în Sibiu se forma Clanul Soprano, varianta mioritică: Vernantio s-a căsătorit cu o localnică. Azi, cel mai tânăr membru al clanului are un anişor. Micuţul Antonio Soprano nu are cum să ştie prea multe despre rezonanţa numelui pe care îl poartă.

Dar tatăl, care nu este Tony, cel interpretat de James Gandolfini, ci Mircea Octavian, de profesie impie-gat de mişcare la CFR, ştie o parte din istoria familiei sale. Zâmbeşte atunci când este întrebat dacă are legături cu clanurile mafiote italine.

Spre deosebire de Tony, Mircea nu face semn cuiva să ucidă, ci doar mecanicului de tren, pentru a-i spune că trenul se poate pune în mişcare. "Mă amuz când se face legătura între numele meu şi numele celor din filmul <> .

Nu e nicio legătură. Oamenilor le place să fie confundaţi cu actori de film. Mie îmi place foarte mult, de exemplu, James Gandolfini, dinainte de a-l vedea în acest serial. Chiar aş vrea să îi scriu un e-mail în care să îi spun că noi suntem ultimii Soprano din România", spune amuzat Mircea Octavian Soprano.

Familie de italieni

Povestea clanului Soprano din Sibiu începe în cel de-al doilea război mondial, când la o fabrică de lemn din localitatea sibiană Tălmaciu a ajuns un italian pe nume Vernantio. S-a căsătorit cu o sibiancă şi a făcut doi copii, pe Alberto, care a plecat să îşi caute rădăcinile şi pe Ioan Mircea, tatăl lui Mircea Octavian.

"Eu sunt fiul lui Ioan Mircea Soprano. Fiul meu, Antonio, pe care l-am botezat gândindu-mă la acest film cu care suntem confundaţi, este ultimul născut din clan, până acum", spune Mircea.

"Ne mai întreabă lumea dacă facem parte din clan, dar aşa… în glumă. Cei mai mulţi ne pocesc numele. Ne spun Sopran, Soprana. Puţini ne pronunţă numele corect", spune şi Luciana, care nu are nimic în comun cu Carmela, soţia lui Tony, dar este o mare admiratoare a filmului "Clanul Soprano".

Moştenitorii

Soţii Soprano, ultima familie Soprano din România, cum le place să se numească, au făcut doi copii, Antonio şi Donatella. "Îmi place numele şi nu o să mi-l schimb niciodată", spune fiica "bătrânului" Soprano.

Donatella recunoaşte că se mai uită la film, dar nu foarte des, pentru că are de învăţat. Tocmai a intrat la cel mai bine cotat liceu din Sibiu, Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr. Tatăl spune că îşi va lăsa copiii să facă ce vor, pentru a nu avea ce să-i reproşeze.

"Eu am plecat din ţară imediat după Revoluţie. Dar m-am întors pentru că mi-am supărat părinţii. Nu sunt de acord cu această ură pe care italienii o au pe români, dar am rămas uimit cât de mult m-a ajutat acest nume. Nu se ştia atunci de clanul Soprano, dar, nefiind un nume românesc, mi-a fost foarte uşor. Şi acum mi-ar fi, dar de data asta nu mai vreau eu să plec", spune italiano-românul Mircea Soprano.

Sângele apă nu se face

Despre prima sa vizită în ţara sa natală, Soprano spune că a fost o experienţă foarte ciudată. "Soţia mea şi-a luat dicţionar de conversaţie, a învăţat, dar când a ajuns acolo nu îşi putea da drumul la vorbă. Eu, după nici o săptămână, vorbeam fluent. Fără să încerc măcar să citesc. Probabil că era în sânge. La fel şi Donatella. Şi ea vorbeşte fluent italiana", a povestit Mircea Soprano.