Cireşe de toamnă

0
Publicat:
Ultima actualizare:

dramaturgul genial care a fost Süto András a pus la cale o mare farsă.Căci, neavînd noi la ora asta un prozator român de talia sa, pe care să-l îngropăm în aceeaşi zi şi la

dramaturgul genial care a fost Süto András a pus la cale o mare farsă.Căci, neavînd noi la ora asta un prozator român de talia sa, pe care să-l îngropăm în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră, trebuie să recunoaştem că sîntem nevoiţi să ne luăm astăzi adio nu doar de la marele scriitor maghiar Süto András, ci şi de la marele scriitor român Süto András.În mod normal, abia acum ar fi fost nevoie de autobuzele acelea din anii '90, care să aducă la această ceremonie ţăranii din satele din jurul Tîrgu Mureşului, nu înarmaţi cu bîte, ci cu braţele pline de flori, la catafalcul celui ce a scris cele mai frumoase şi mai emoţionante pagini despre ţărănimea maghiară şi română din Ardeal după cel de-al doilea război mondial.Scriitor mucalit şi dedat de mic la alcoolul subtilităţii, Süto András a reuşit în anii stalinismului, cînd pentru un banc spus la cîrciumă colecţionai cinci ani de puşcărie, să se joace cu focul, făcînd haz de necaz, precum în celebra sa povestire Cireşe de toamnă, unde, la magazinul sătesc, ca să poată cumpăra zahăr sau sare, ţăranului i se cereau în luna octombrie, la schimb, printr-un afiş lipit de geamul prăvăliei: ouă, fulgi de gîscă sau cireşe.Nu întîmplător, Süto András a ales să ne părăsească tocmai în această perioadă absurdă, a cireşelor de toamnă.
Geo Bogza, paznicul de far al literaturii române, a sesizat prin anii '60 apariţia unui transatlantic în apele înnămolite ale proletcultismului. Iată ce zicea Bogza: "Cu mult mai mult de zece ani în urmă, pe cînd citeam cu o răbdare nu întotdeauna răsplătită producţia literară a celui mai tînăr contingent de scriitori, Süto András mi-a făcut surpriza să nu mă plictisească. Într-o vreme în care eroii literari din lumea satului sufereau de un schematism care îi ucidea mai rău decît pelagra pe vremuri, personajele lui Süto András se mişcau şi vorbeau cu o veridicitate care te cucerea numaidecît. În mai puţine minute decît aş fi fumat o ţigară, el schiţa cîteva portrete, crea un conflict şi scotea din el - cu valabilitate artistică - morala folositoare. Acestui autor cam năzdrăvan şi foarte talentat, căruia nu-i lipsesc niciodată verva şi umorul, nu mi-a fost greu să-i devin cititor."
Un coleg de generaţie şi-l aminteşte pe jurnalistul adolescent Süto András alergînd pe jos sau cu bicicleta pe străzile Clujului, cu şpalturile în mînă de la redacţie la tipografie şi de la tipografie înapoi la redacţie.
E bine să ni-l închipuim pe Süto András pedalînd în continuare pe o bicicletă celestă, îndreptîndu-se spre o redacţie mai înaltă şi spre o tipografie căreia numai el îi ştie, în clipa asta, tainele presimţite în capodopera Un leagăn pe cer, din care citez un fragment:
"Într-o bună zi mama îmi spune:
- Ai putea să scrii o carte şi despre noi.
- Ia te uită! Îi cîntării vorbele, apoi, luînd totul în glumă, o întrebai negustoreşte: Ce fel de carte să fie aceasta, veselă sau tristă?
- Să fie adevărată, spuse.
Era limpede, aşadar, că am dat greş cu întrebarea. Mamei nu la tocmeală îi stătea gîndul, ci - judecînd şi după mişcarea mîinii sale - la durerea aceea din jurul tîmplelor, la un nevăzut cerc care o strînge şi care adeseori o face să tresară în somn. Atunci se gîndeşte la timpul ce se adună în urma noastră şi cum noi ne lăsăm încet, încet în jos, asemeni greutăţilor pendulei: din ce în ce mai aproape de pămînt, pînă ce iată-ne ajunşi şi nu mai e o mînă care să întoarcă din nou mecanismul tainic al ceasornicului. Dar dacă ar fi să rămînă măcar o cărticică, oh, nu ca o consolare, ci drept mărturie despre una şi despre alta din cele multe cîte s-au petrecut cu noi!
- Mă bate şi pe mine gîndul, mă dădui învins.
- Ascultă de gîndul acela, fiule, şi somnul o să-ţi fie mai uşor.
Acest somn uşor mi l-a făgăduit mama într-un amurg, la masa din curte..."
Somn uşor, Süto András!

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite