Circ electoral intelectual

A fost sa fie ca 2004 sa stea, printre alte semne, si sub semnul alegerilor. Al alegerilor de tot felul. Din pacate, cel putin in lumea scolii, n-am ales, nici de data aceasta, calea dreapta si

A fost sa fie ca 2004 sa stea, printre alte semne, si sub semnul alegerilor. Al alegerilor de tot felul. Din pacate, cel putin in lumea scolii, n-am ales, nici de data aceasta, calea dreapta si curata. N-am folosit prilejul de a separa diamantele de zgura, carbunii de cenusa, adevarul de minciuna. In locul exercitarii dreptului democratic de a alege si a fi alesi pe criteriile competentei profesionale, ale credibilitatii morale si ale verticalitatii intelectuale, am preferat simulacrul, sforaraia, cand n-am ales, de-a dreptul, sa folosim legea pe post de stergator pentru picioare. Daca pana mai ieri mai speram ca respectivele matrapazlacuri nu apartin decat lumii politice, campaniilor electorale, infantile, astazi, la finalul celor trei luni in care s-au desfasurat alegerile pentru conducerile universitatilor din Romania, concluzia e jalnica. Nu ne dam in stamba doar in politica. Setea de putere, arbitrarul, facatura, falsa modestie, frica sunt caracteristice si spatiului academic, mediului universitar. Cine mai credea ca educatorii sunt mai presus de cei educati, s-a lecuit. Pentru a fi alesi in conducere, decani si rectori, profesorii nostri nu si-au imbiat colegii la un mic si o bere, nici nu i-au ademenit la vreun economat sau prin parcuri, la un foc de artificii si un concert cu fetite pe jumatate goale. Universitarii sunt oameni subtiri, cu pretentii. Asa ca, in primul rand, s-a vopsit gardul. Aparent, Legea invatamantului, Statutul personalului didactic au fost respectate. Daca acestea spun ca nimeni, nici chiar laureatul Nobelului, nu are voie sa fie rector ori decan mai mult de doua mandate, nici unul din cei 26 de rectori aflati in astfel de situatii nu si-a mai depus candidatura. Si-au pus in schimb mintea - ca doar au asa ceva, slava Domnului - la contributie. Unii au inventat consilii si comitete, care mai de care mai academice - ca la Cluj, ori la ASE Bucuresti, ori la Oradea -, care sa se aseze mot, peste rector, pe care legea-l instituie ca unic si deplin raspunzator cap al unei universitati romanesti. Altii au parjolit locul in jurul lor: nu ne depunem noi candidatura, si-au zis, fiindca presa rea si ministerul stau cu ochii pe noi, dar nici nu sprijinim pe altii sa o faca. Cream ceea ce se cheama un vid de putere. Situatia de la Universitatea din Bucuresti merita o analiza aparte. In lipsa oricarei candidaturi, rectorul Mihailescu s-a ales fara voie, cum s-ar parea. Daca totul e curat si frumos, atunci e tragic. E dramatic ca, din cei peste 300 de profesori universitari ai celei mai vechi universitati a Capitalei, nici unul nu doreste sa o reprezinte, nu se crede in stare sa o conduca si sa o pastreze in topul universitatilor romanesti si europene. Din universitatea care a dat tarii un presedinte, vreo doi premieri si niscai ministri (toti fosti profesori), in anul de gratie 2004, nici un dascal nu mai vrea sa fie nici macar rector. Admitand ca i-a lovit pe toti frica de putere sau modestia, admitand ca prof. univ. Ioan Mihailescu a fost perfect si ca dupa dansul nimeni nu ar mai putea conduce, nu poti exclude totusi intrebarea: daca se vrea respectarea legii, de ce Senatul n-a delegat, pana la noi alegeri, unul din prorectori in functia suprema? Iar daca aceste doua modalitati, inventariate pana acum, ca forme de escamotare a legii, subtile si aparent elegante, vorbesc despre rafinamentul sforariilor academice, scandalul alegerilor de la U.M.F. Carol Davila din Bucuresti se dovedeste a fi potlogaria sadea! Dupa 9 ani de cand avem o lege, este incredibil ca mai poate exista o universitate - de stat, nu una particulara - care sa nu aiba "Carta universitatii". Documentul acesta inseamna cadrul, instrumentul prin care o institutie de invatamant isi proiecteaza structura, dimensiunea, legile ei interne, isi exercita dreptul constitutional al autonomiei universitare. Pentru o universitate, Carta este ceea ce este pentru o societate economica Statutul. Ei bine, iata, marilor nostri universitari li se falfaie de Carta, de autonomie, de lege. Singura Carta, pentru cei de la U.M.F. Carol Davila, e vointa lor personala, setea de putere. Inainte de a ne exprima daca au fost sau nu furate alegerile, trebuie sa constatam ca ele s-au desfasurat fara de lege. Metodologia invocata - si pe care chiar la alegerea Senatului acesta a incalcat-o - ca paravan nu poate fi acoperitoare, pentru ca ea nu se regaseste, nu exista acolo unde ar fi trebuit sa existe. Nu exista Carta, nu exista nici structura de conducere, nici alegeri. Principalele personaje implicate in acest scandal sunt si politicieni, ei au adus din lumea lor, in lumea academica, epidemia principala: legea e buna de calcat in picioare. Un singur lucru ar mai fi de spus: sunt si universitati in care alegerile nu au fost contestate, unde n-a iesit scandal. Acolo mai traieste speranta ca totusi, candva, spatiul academic sa devina modelul moral al societatii, ca profesorii sa dea primul exemplu ca legea - buna, rea - trebuie respectata.