Chiuariu, omul lui Băsescu

Totul nu este decât o bătălie pentru cucerirea procuraturii Gafă cât Casa Poporului mişcarea ministrului justiţiei, Tudor Chiuariu, de a-l schimba pe şeful secţiei a II-a din DNA.

Totul nu este decât o bătălie pentru cucerirea procuraturii

Gafă cât Casa Poporului mişcarea ministrului justiţiei, Tudor Chiuariu, de a-l schimba pe şeful secţiei a II-a din DNA. Procurorul Doru Ţuluş, cel care a instrumentat dosare penale unui număr impresionant de oameni politici, a ajuns eroul zilei. Nu că ministrul n-ar fi avut dreptul legal să-l schimbe "în numele unei mai eficiente lupte anticorupţie".

În fond, predecesoarea Monica Macovei a promovat imbecilitatea prin care ministrul justiţiei îi poate căsăpi pe avocaţii statului. Acum, ce să facă onor succesorul, să nu profite? Să spunem că aşa crede domnul Chiuariu că-i poate arde pe corupţi, vorba suspendatului. Să plecăm şi de la premisa că ministrul avea şi motive pertinente de a face o schimbare: lipsa condamnărilor, apariţia unor dosare care miros de la o poştă a lucrătură politică, lipsa probelor, dovezi că DNA-ul a rămas aceeaşi Mărie PNA cu pălărie Daniel Morar.

Ei bine, oricâte circumstanţe atenuante i-am găsi liderului justiţiabil, Chiuariu tot strâmb a călcat. De ce? Din motive de strategie politică, dacă nu cumva a existat un interes de grup sau personal în spatele iniţiativei de a-l debarca pe anticoruptul procuror Ţuluş. N-avem dovezi, ca atare să rămânem la fapte. Iar aici e clar ca lumina zilei: gestul junelui moldav din fruntea justiţiei este un autofault imens produs sieşi, dar şi frontului politic anti-Băsescu. Practic, Tudor Chiuariu a jucat pentru Băsescu. Pentru că intenţia de a-l schimba pe procurorul Ţuluş nu face decât să le dea apă la moară soldaţilor băsescieni care au acum motive să strige cât îi ţin plămânii:

"Iată, v-am spus noi că vor să blocheze măsurile anticorupţie?". Asta, deşi în realitate nu e nicio luptă împotriva corupţiei. Nici acum, în vremuri chiuariste, nici înainte, pe vremea Monicăi Macovei, nici altădată, în timpuri pesediste, pedeseriste ori cederiste. Totul este din nefericire doar o bătălie pentru cucerirea celei mai de temut arme a pseudodemocraţiei noastre: procurorii. Aşa a făcut Năstase cu flota lui Băsescu. Aşa s-a răzbunat apoi Băsescu pe Năstase, cu termopanul zambaccian. Aşa încearcă mai nou coaliţia antitraiană. Trebuie să fii sărac cu duhul ca să crezi că procurorii au funcţionat vreodată doar cu combustibil procedural. Aiurea! Dosarele televizate şi justiţia în direct, la oră de maximă audienţă, sunt esenţa procuraturii actuale. Probele nu mai contează. Eventual în instanţă, când judecătorii, oricâtă bunăvoinţă ar avea, constată că nu au efectiv pe ce să pronunţe condamnarea. Că doar nu întâmplător România a ajuns la trista performanţă de a nu trimite după gratii niciun mare corupt, dintre sutele de astfel de personaje condamnate zilnic la televizor.