Chitanta de nastere

Bucurestenii care au mancat paine cu gust metalic in acest sfarsit de saptamana sa nu se sperie. E gustul sangelui, iar sangele este al unei fetite de 14 ani care lucreaza la fabrica de paine

Bucurestenii care au mancat paine cu gust metalic in acest sfarsit de saptamana sa nu se sperie. E gustul sangelui, iar sangele este al unei fetite de 14 ani care lucreaza la fabrica de paine Domnesti, unde si-a prins mana in malaxor. Nici constiinta nu trebuie sa-i mustre pe cei care mananca paine stropita cu sange de copil. Patronul e un generos, care a rasplatit mama fetitei schilodite cu trei milioane de lei, iar parintii nici nu concep ca ar putea cineva sa se amestece in aceasta afacere de familie. Ce ONU, ce Uniune Europeana, ce legi de protectie a copilului? Intre a muri de foame acasa si a primi trei paini, gratis, pe zi, de la fabrica, mai e ceva de comentat? Aceeasi detasare a omului care se stie curat o are si stapanul Tarca, din Gostinu. In fata medicilor care ii trateaza angajatul carbonizat, agita o chitanta de mana: iata intelegerea cu tatal copilului. Eu am platit banii la vreme, unde mi-e marfa? Marfa nu are buletin, poate nici certificat de nastere: din 15 copii, nici mama nu stie daca e al 13-lea sau al 14-lea. Chitanta de mana este singurul document care dovedeste ca baiatul exista. Ghinionul a facut ca, pe langa chitanta de nastere, sa mai apara si o foaie de observatie, intr-o camera de garda. A mai aparut astfel o problema de rezolvat pentru autoritati. Nu ca n-ar fi existat si pana acum: Gostinu e un sat intreg de stapani, iar practica inchirierii copiilor ca pe o marfa s-a raspandit chiar si in Capitala. Dar cine sa sesizeze fenomenul, pana la accidentul din Giurgiu? Teoretic, Romania a semnat, in 2002, un acord cu Organizatia Internationala a Muncii pentru prevenirea si eliminarea progresiva a exploatarii copiilor. Ministerul si Inspectia Muncii, Inspectoratul General al Politiei, Autoritatea pentru Protectia Copilului si Ministerul Educatiei trebuiau sa-si dea mana si sa "implementeze" tot felul de strategii si programe. Viata ne-a demonstrat ca, daca un copil nu se urca pe un stalp si Adevarul nu sesiza cazul, toate aceste structuri habar nu aveau ca problema exista, darmite sa o mai si rezolve. De altfel, pana si cerberii europeni pareau multumiti de sistemul de protectie a copilului. Subiectul a fost abordat si de presedintele Iliescu, in discutia din Biroul Oval cu presedintele Bush. Ce facem cu adoptiile internationale, in conditiile in care UE ne cere sa le interzicem, iar America sa le permitem din nou? Pana una-alta, la fel de grava pare situatia copiilor prost tratati in familiile naturale. Romanilor, indignati ca samsarii le vand copiii in Occident pentru organe, le va fi greu sa accepte ca alti romani cumpara copii pentru a-i mana cu biciul la munca aici, in tarisoara lor. Nu e exclus ca unii dintre copiii "vanduti in Occident" sa o duca rau. Dar cazuri de o cruzime comparabila cu cele descrise mai sus nu au fost, inca, descoperite. Pana acum, alaturi de strainul hulpav de carne de copilas roman era pus tiganul, monstrul minoritar care isi trimite copilul la cersit, eventual dupa ce ii taie o mana. Ce facem insa cu mama romana care traieste din salariul unei fetite de 14 ani? Cati or mai fi cei care isi folosesc copiii la munci neplatite, in propria gospodarie, care isi bat pana isi omoara copiii sau care le mutileaza trupul si sufletul? O noua pagina se adauga astfel, cu forta, pe agenda publica. Nu ca s-ar fi rezolvat necazurile tinerilor care trebuie sa iasa din orfelinate si nu au unde se duce, sau a celor care nu-si gasesc un drum in viata fiindca scaunul cu rotile nu trece bordura. Pentru acestia se mai pot gasi solutii punctuale: rampe, scutiri de taxe oferite firmelor care angajeaza persoane cu handicap, camine de tranzit pentru tinerii fara familie. Ce faci cu copiii scosi de parinti din scoala in clasa a IV-a ca sa duca vacile la pascut? Un studiu celebru, realizat in SUA, in 1966, dovedea ca dotarile scolii nu sunt esentiale pentru succesul in viata. "Inegalitatile impuse copiilor de catre familie si mediu sunt duse cu ei, devenind inegalitatile cu care se vor confrunta ca adulti", arata Raportul Coleman. Saracii care strang din dinti si isi trimit copilul sa invete carte ii ofera sansa de a scapa de saracie. Astazi, ne poate impresiona sau nu ca unii saraci isi exploateaza progeniturile. Peste 10-20 de ani, fenomenul va tensiona intreaga societate romaneasca, fiindca asigura perpetuarea inegalitatilor din prezent. Sigur, se poate reduce totul la o chestiune administrativa. Politistul din Gostinu va fi certat fiindca a tolerat comertul cu sclavi. Inspectia Muncii isi va aduce aminte de fabricile de paine. Primarii vor fi iertati ca au inchis ochii la traficul de copii, fiindca au avut rezultate bune la referendum, spunand DA, Europei. Protectia Copilului va mai cere niste fonduri. De cate fonduri este insa nevoie pentru a ridica la nivelul tarii acele bucati din Romania aflate inca in epoca preindustriala? La 1844, Anglia legifera dreptul copiilor de a munci doar sase ore pe zi, fata de adulti, care lucrau 12. Astazi, in Africa sau in Nepal, a avea multi copii inca inseamna sa fii bogat. In judetul Iasi, venitul adus de un copil e de 216.000 de lei, alocatia, plus 400.000 de lei lunar, de la stapan. Adica 5-6 milioane, pana cade, carbonizat, de pe stalp sau isi prinde mana in malaxor.