Chestiunea zilei: Călinescu

Florin Călinescu este istoria vie a televiziunii moderne în România Florin Călinescu a îmbătrânit. A apărut într‑un talk-show la Realitatea TV, preocupat mai mult să-i vâneze

Florin Călinescu este istoria vie a televiziunii moderne în România

Florin Călinescu a îmbătrânit. A apărut într‑un talk-show la Realitatea TV, preocupat mai mult să-i vâneze greşelile moderatoarei decât să răspundă tranşant la întrebări. (Chiar nimeni n-o sfătuieşte pe Andreea Creţulescu să renunţe la grimasele ei fandosite?) Nu a fost convingător în rolul de posibil candidat la alegerile parlamentare.

Totul îi pute şi e montat să arunce totul în derizoriu. Este atent să corecteze şi mai puţin dispus să asculte. Dacă ar candida, nu l-aş vota. Pentru că nu-l cred. (Dar votul meu contează mai puţin în această afacere.)

Dacă va candida, va intra în Parlament, dar nu va schimba ceva, chiar dacă se va lega cu lanţurile de porţile instituţiei... pentru a grăbi construcţia autostrăzilor în România. Călinescu ştie să se bucure de libertatea pe care şi-a câştigat-o. În Parlament, şi-o va pierde.

Florin Călinescu a obosit. Nu l-au măcinat şefia Teatrului Mic, afacerile, aberanta viaţă a românilor sau tembelismul clasei noastre politice. Televiziunea l-a stors şi tristeţea i se citeşte pe chip. Există o pasiune dusă până la cinism în societatea românească de a spune despre un om că este terminat, expirat, ratat, turtit, afară! Meritele îi sunt ignorate, contează cât de repede poate fi umilit şi îngropat.

În "chestiunea Călinescu" astfel de ştampile n-au niciun efect. Pentru că Florin Călinescu este istoria vie a televiziunii moderne (comerciale) în România. Niciun matinal de televiziune nu i-a trezit pe români cu atâta vigoare şi entuziasm cum a făcut-o "Ora 7, bună dimineaţa!". Nicio emisiune de satiră nu a fost atât de tăioasă ca (deja uitata) "Chestiunea Zilei".

Niciun talk-show nu a avut atât de mare impact ca cel ţinut între anii 1997 şi 1998. Se spune că, atunci, la uşa biroului său (o fi avut birou?), aşteptau mulţi politicieni să intre în audienţă, să pună ţara la cale. (Îmi place legenda!) Succesul acelor zile trebuia turnat în fiole şi administrat pe reţetă, ca să-l ţină ani buni, să nu se îmbete niciodată.

Soclul pe care Călinescu îl ocupă în piaţa centrală a televiziunii moderne din România pare să se transforme, cu fiecare apariţie în public, în pietroiul unui sinucigaş. Călinescu nu este din show-ul pe care-l ştim. Brandul Pro TV-ului îl trage la locul său: în istorie.

Când am întors privirea de la talk-show-ul acru şi obosit în care a apărut Călinescu, m-am uiat în oglindă şi am tresărit: am îmbătrânit.