Chesnot si Malbrunot, jurnalistii proaspat eliberati, primiti regeste la Paris

Marti seara, o veste se raspandea ca fulgerul in Paris si in intreaga Franta: cei doi jurnalisti francezi captivi in Irak de mai multe luni fusesera eliberati. Dupa ce tot marti, la 124 de zile

Marti seara, o veste se raspandea ca fulgerul in Paris si in intreaga Franta: cei doi jurnalisti francezi captivi in Irak de mai multe luni fusesera eliberati. Dupa ce tot marti, la 124 de zile implinite de la rapirea lui Christian Chesnot si Georges Malbrunot, asociatia "Reporters sans frontieres" reprosa autoritatilor franceze ca i-au uitat cu desavarsire, in aceeasi zi, ministrul de Externe, Michel Barnier, declara emotionat, in aplauzele senatorilor, ca traieste o bucurie profunda dupa ce eliberarea celor doi a fost confirmata. Miercuri, acelasi ministru de Externe afirma ca jurnalistii tocmai ce au trecut de diferitele baraje si se afla in siguranta la aeroportul din Bagdad. Cei doi au fost rapiti pe 20 august impreuna cu ghidul lor, un sirian, in timp ce se deplasau spre Najaf, pentru a transmite despre rebeliunea liderului radical siit Moqtada Sadr. La aflarea vestii ca au fost pusi in libertate, rudele lui Chesnot si Malbrunot au spus ca acesta este cel mai minunat cadou de Craciun pe care si-l puteau dori. La indemnul mai multor personalitati franceze, portretele gigant ale celor doi au fost expuse pe fatada Primariei, gest aclamat de locuitorii Parisului si de jurnalistii entuziasti. In rezonanta cu opinia publica, clasa politica franceza s-a mobilizat exemplar si nu a precupetit nici un efort pentru a-si face publica satisfactia. Michel Barnier a decolat ieri intr-un avion cu destinatia probabila Cipru, unde se va intalni cu jurnalistii de la RFI si Le Figaro pentru a-i aduce acasa. Presedintele Jacques Chirac si-a intrerupt vacanta in Maroc si s-a grabit si el spre Franta, pentru a-si intampina compatriotii cu toate onorurile. Cele mai celebre cotidiane franceze - Le Monde si Le Figaro - au dedicat din spatiul publicistic mai multe pagini portretelor celor doi jurnalisti, pe care nu i-au tratat diferentiat, ci ca pe un cuplu profesional bine sudat. Intr-adevar, intre Chesnot si Malbrunot exista nu numai asemanari in plan personal - fac parte din aceeasi generatie (Georges are 41 de ani si Christian - 37), nu sunt casatoriti si nu au nici copii, dar si profesional: fiecare dintre ei lucreaza pentru mai multe institutii media, impartasesc aceeasi pasiune pentru lumea araba si au scris chiar o carte impreuna: "Irakul lui Saddam Hussein, portret total". "Scriu carti impreuna, muncesc impreuna, chiar daca pentru institutii concurente, au fost rapiti impreuna", concluzioneaza editorul acestei carti, Rene Guitton. Presa franceza a fost insa mai putin indulgenta la adresa diplomatiei franceze. In timp ce Le Figaro si France Soir titreaza cu litere de o schioapa "Liberi!" si multumesc autoritatilor franceze pentru felul in care au gestionat problema, alte cotidiane pastreaza o pozitie mai circumspecta. Astfel, cotidianul de stanga Liberation comenteaza ca "Franta iese cu capul sus dintr-o afacere care putea, in mai multe randuri, sa ii distruga reputatia". Cotidianul insista asupra "stangaciilor repetate" ale guvernului francez: "Traditionala politica pro-araba a Frantei si nealinierea la cruciada presedintelui american, George W. Bush, in Irak, nici nu au ferit Franta de ce este mai rau, nici nu au reusit sa o impuna pe scena internationala." La randul sau, cotidianul Le Parisien apreciaza ca "dupa perioada efuziunilor, va veni timpul intrebarilor", referindu-se la posibilitatea ca statul sa fi platit o rascumparare pentru eliberarea ziaristilor (posibilitate care s-a adeverit, spre exemplu, in cazul ostaticelor italience). Zvonul a fost insa dezmintit categoric de premierul Jean Pierre Raffarin, care a subliniat apasat ca nici nu a existat vreo cerere de rascumparare, astfel incat cu atat mai putin se pune problema sa fi fost platita vreo suma in schimbul libertatii jurnalistilor.