Cetatea de la Poienari – adevărata casă a lui Dracula

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Vizitată anual de mii de turişti români şi străini, faima Cetăţii de la Poienari, judeţul Argeş, începe să o ajungă din urmă pe cea a Mănăstirii meşterului Manole, de

Vizitată anual de mii de turişti români şi străini, faima Cetăţii de la Poienari, judeţul Argeş, începe să o ajungă din urmă pe cea a Mănăstirii meşterului Manole, de la Curtea de Argeş. Cunoscută drept Cetatea lui Vlad Dracul, aceasta a suscitat interesul unor televiziuni de renume, precum National Geographic, Discovery şi History Channel.

Jurnaliştii străini au realizat materiale documentare despre adevărata viaţă a lui Vlad Ţepeş, fiind fascinaţi, în acelaşi timp, de legendele legate de domnitorul care a adus României faima de ţară a lui Dracula.

Cele 1.480 de trepte, o Golgotă spirituală pentru turişti

Cetatea de la Poienari se află la patru kilometri de barajul Vidraru, cocoţată pe un vârf de munte, la o altitudine de 860 de metri. Aici este locul în care, potrivit legendei, Vlad Ţepeş s-a retras din calea turcilor. Accesul până la zidurile ei groase este şi azi un chin, pentru că nu se lasă cucerită decât de cei care se încumetă să urce cele 1.480 de trepte zidite în coama dealului. Poate şi această provocare atrage mii de turişti anual, care, odată ajunşi în vârf, au parte de o privelişte incredibilă. Ruinele cetăţii lasă să se întrevadă un peisaj unic prin sălbăticia şi splendoarea sa. Acest lucru a făcut ca administraţia judeţeană să-şi îndrepte mai mult atenţia asupra acestui obiectiv turistic. Consiliul Judeţean Argeş doreşte să instaleze un teleferic pentru cei care vor să evite urcatul celor 1.480 de trepte, iar sus, la cetate, să amenajeze o terasă şi un monitor pe care să se vizioneze filme cu Vlad Ţepeş.

Jules Verne a scris o carte, inspirat de Cetatea de la Poienari

Frumuseţea şi sălbăticia peisajului argeşean care înconjoară ruinele cetăţii Poienari au atras, ca vizitatori, numeroase personalităţi ale vieţii spirituale româneşti: Cezar Bolliac, Alexandru Odobescu, Carol Davila, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alexandru Vlahuţă, Nicolae Iorga şi mulţi alţii. Ei au lăsat pagini memorabile, descriind drumul spre Poienari şi ce mai rămăsese din zidurile cetăţii când au ajuns acolo. Paginilor scrise de ei, li se poate alătura romanul "Castelul din Carpaţi", al lui Jules Verne, inspirat din legendele povestite de o româncă, despre misterioasa cetate a lui Vlad Ţepeş. Dincolo de peisajul care îţi taie respiraţia, legendele locului atrag ca un magnet turiştii, în special pe cei străini.

Legendele Cetăţii Poenari

Una dintre legendele despre Cetatea Poienari, transmisă din tată în fiu, din veacul al XV-lea şi până astăzi, spune că boierii din Târgovişte, speriaţi de asprimea domnitorului Vlad Ţepeş care trăgea în ţeapă tâlharii, leneşii şi trădătorii, s-au adunat în taină şi au pus la cale pieirea domnitorului, uneltind să-l prindă viu în cursă şi să-l ducă peşcheş sultanului. Ţepeş însă, aflându-le la timp uneltirea, întoarse cursa pregătită lui împotriva boierilor. Astfel, în ziua de Paşte, se pomenesc boierii cu oamenii lui Ţepeş Vodă că umplu biserica şi-i ridică, nitam-nisam, pe toţi - mic şi mare, tânăr şi bătrân, bărbaţi ori femei - şi-i aduce pe jos până la Curtea de Argeş şi de aici până mai sus, la o strâmtoare îngustă, numită de popor Cheile Argeşului. După ce-şi desfată ochii pe priveliştile măreţe ale munţilor, Vodă ridică buzduganul spre înălţimile ameţitoare ale Cheilor, către cel mai înalt colţ de stâncă, pe care se mai puteau zări încă nişte ziduri ruinate, şi, cu glas de tunet, porunci: "Boieri şi coconi, jupânese şi jupâniţe, voi care mi-aţi urzit moartea în iatacurile voastre priviţi cuibul acela de vulturi, colo sus, să răsară până-n duminica Tomii cel necredincios o cetate de zid, să stea soarele pe fruntea ei."

Şi, răsucind armăsarul, pieri ca o nălucă. S-au aşternut boierii pe lucru, fără preget, zi şi noapte, că ştiau ei că Vodă nu glumeşte, şi, decât în vârful unei ţepe, tot mai bine viu. Mulţi au alunecat pe povârnişuri şi s-au scufundat în adâncuri de prăpăstii, pradă vulturilor şi fiarelor. Dar, cu chiu, cu vai, cetatea cea nouă apăru în dimineaţa duminicii lui Toma, mândră şi strălucitoare. Pe cei rămaşi i-a iertat, socotind că s-au pocăit de rele şi s-au cuminţit.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite