Cercetarea e pe mâna incompetenţilor

Ca să ajungem la media Uniunii Europene, numărul cercetătorilor români trebuie să crească de 3 ori (mai precis, cu 52.000 de persoane). Pe de altă parte, doar 34% din oamenii de ştiinţă

Ca să ajungem la media Uniunii Europene, numărul cercetătorilor români trebuie să crească de 3 ori (mai precis, cu 52.000 de persoane). Pe de altă parte, doar 34% din oamenii de ştiinţă autohtoni au rezultate de nivel internaţional în cercetare. Potrivit unui chestionar la care au răspuns 165 de cercetători români, care-şi desfăşoară activitatea în ţară şi în străinătate, calitatea slabă a resurselor umane reprezintă doar una dintre problemele cu care se confruntă sistemul naţional de cercetare. Se adaugă aici proasta organizare a sistemului, birocraţia excesivă, evaluarea pe criterii subiective a proiectelor de cercetare şi, evident, lipsa resurselor financiare.
Aproape 75% din oamenii de ştiinţă care au răspuns chestionarului on-line, lansat de Asociaţia Ad Astra a cercetătorilor români, au subliniat că sistemul de cercetare autohton este prost organizat, incluzând aici mai multe probleme: personal de conducere incompetent din punct de vedere ştiinţific, lipsa de transparenţă a procesului de finanţare, incapacitatea de a păstra în ţară cercetătorii valoroşi, corupţia, şantajul, încurajarea imposturii, nepotismul, lipsa respectului şi a interesului policienilor şi societăţii pentru cercetare şi ştiinţă de calitate, neadaptarea cercetării la cerinţele reale ale societăţii şi economiei. "Cercetătorii din vechea generaţie au ideea fixă de a face tehnologii, la cererea industriei.
Care industrie?
, vin şi întreb. Industria grea şi industria minieră? Noi trebuie să lucrăm în domeniul nanotehnologiilor, în domeniul tehnologiei informaţiei, unde se zice că România are potenţial, în industria chimică, în domeniul tehnologiilor ecologice, în domeniul energetic, pentru eliminarea dependenţei de petrol. Acestea sunt domeniile în care se poate face, în acest moment, cercetare aplicativă", spune Răzvan Florian, director executiv al Ad Astra şi cercetător la Centrul de Cercetări Cognitive şi Neurale din Cluj-Napoca.
Proiectele de cercetare, evaluate subiectiv
Evaluarea subiectivă a proiectelor de cercetare a fost indicată de 68% din repondenţi, ca problemă majoră a sistemului de cercetare românesc. "Vorbim despre un mecanism foarte ineficient de alocare a fondurilor, care nu ţine cont de rezultatele anterioare, de relevanţa internaţională, ale echipei de cercetare. Se dau bani unor persoane care nu au avut vreodată rezultate în cercetare. Până la urmă, alocarea fondurilor este mai mult o loterie", conchide acelaşi Răzvan Florian, care aminteşte şi alţi "indicatori" ai evaluării subiective: faptul că un articol ISI e echivalat cu trei-şase articole în reviste româneşti sau că proiectele nu sunt evaluate decât de oameni de ştiinţă români, "cu doza de subiectivitate inerentă în cazul unei comunităţi ştiinţifice de dimensiuni foarte mici". Se adaugă aici şi faptul că "majoritatea revistelor ştiinţifice româneşti nu servesc ştiinţa".
Birocraţie excesivă
La toate cele de mai sus se adaugă "birocraţia excesivă, inflexibilă şi inutilă, formalităţile descurajante", indicate de jumătate din repondenţi. "În medie, îţi trebuie cam cinci semnături pentru o achiziţie sau o decontare, atunci când eşti implicat într-un proiect de cercetare, dar un rector mi-a spus, recent, într-o dezbatere, că sunt situaţii în care ai nevoie şi de 38 de semnături pentru o achiziţie. În plus, licitaţiile pentru achiziţii durează luni de zile pentru ca rezultatul să fie uneori un preţ de până la trei ori mai mare decât cel cu care s-ar putea lua un anumit echipament sau reactiv direct de la producător", spune Florian. Potrivit rezultatelor chestionarului, 36% din cercetători consideră că administraţia instituţiilor lor îi împiedică să-şi desfăşoare activitatea în condiţii normale, în timp ce doar 35% consideră că administraţia îi ajută.