Centrul istoric, la mezat

surpriză: lucrările au fost iarăşi amânate din lipsă de combatanţi! Nici unul dintre constructori nu a găsit suficiente motive pentru a se implica şi a mai participa la licitaţie...Veşnica

surpriză: lucrările au fost iarăşi amânate din lipsă de combatanţi! Nici unul dintre constructori nu a găsit suficiente motive pentru a se implica şi a mai participa la licitaţie...
Veşnica problemă a banilor a fost, pare-se, rezolvată prin împrumuturi internaţionale care riscă însă să fie pierdute dacă se depăşeşte o dată-limită. Mai mult, bugetul municipalităţii a mai adăugat nişte milioane de euro. Aşadar, aparent, nu banii ar fi problema. Nu discutăm acum istoricul tergiversărilor începute încă din vremurile mioritice în care Traian Băsescu era baci peste Bucureşti, iar dulăi erau consilierii pesedişti care ţineau totdeauna cu ursul... Astăzi, la atâta vreme de la preluarea puterii pe toate fronturile în Capitală, nu se vede nicio schimbare în centrul istoric. Nu spunem că n-ar fi dificil. Să ne gândim numai că în zona cu pricina există în continuare aproximativ 40% de locatari ilegali, al căror comportament civic nu este greu de ghicit. Motiv pentru care şi mizeria din această rămăşiţă a "Micului Paris" este de nedescris, îndepărtând orice dorinţă de a porni o afacere cinstită. Nu există un copac în aceste locuri sau vreo floare măcar prin balcoane. Barem imensa mizerie dacă ar fi fost îndepărtată şi tot ar fi însemnat ceva!... În afara celor câteva anticariate ori magazine de nimicuri, în afara unor crâşme (unele chiar şic), totul este în paragină!...
şi vorbim, să nu uităm, de un spaţiu în care există câteva monumente reprezentative, precum Curtea Veche ori Mănăstirea Stavropoleos, un loc unde găseşti o atmosferă unică în România, precum Hanul cu Tei...
În realitate, exemplul de mai sus este doar un caz din multe altele care ţin de administraţia locală. Numitorul lor comun este o boală grea care se numeşte "pusul de beţe-n roate la români". Boală care, iată, nu generează niciodată vreo carantină. Este pusă în joc viaţa unor valori cultural-istorice unicat, deoarece orice amânare este deosebit de riscantă: la un cutremur mai serios, totul se poate nărui. Politicienii nu au însă simţul timpului, ci al jocurilor murdare. Ia să-i vezi însă cu cât avânt pornesc planuri pentru construcţiile uriaşe care să sugrume şi bruma de spaţiu rămas în Piaţa Palatului! şi ce repede a mai pornit construcţia din coasta Catedralei Sf. Iosif!
Concluzia este simplă: acolo unde banii vin gârlă, dar fără prea mare bătaie de cap cu infrastructuri şi protejarea clădirilor vechi, totul merge uns. Căci gârla în spaţiul politic are preponderent trasee subterane care leagă, se-nţelege, toate partidele şi structurile de putere. Acolo unde treaba este complicată, şi, paradoxal, deocamdată nu s-au găsit oameni inteligenţi care să convingă că centrul istoric este o bună ofertă de afaceri, jocul politic se joacă murdar, ca de obicei.
...Românii nu prea au motive să fie mândri de centrul Capitalei. Deocamdată, primim promisiuni, restaurarea centrului istoric va dura pe puţin 10-12 ani. Ca şi cu tranziţia, ca şi cu integrarea, ni se spune să stăm "liniştiţi la locurili noastre": centrul istoric este scos la mezat, dar nu-l cumpără nimeni.