Cei mai săraci cetăţeni ai Europei: copiii

Statul nu a făcut mai nimic pentru a-i ajuta pe copii să iasă din sărăcie

România se află pe locul doi în topul european al statelor cu cei mai mulţi săraci şi persoane care suferă lipsuri materiale severe, la foarte mică distanţă de Bulgaria.

În 2010, aproape unul din patru europeni trăia în risc de sărăcie sau excludere socială, potrivit unui studiu Eurostat, biroul european de statistică. Asta înseamnă, în cifre absolute, că 115,5 milioane de europeni erau săraci sau ameninţaţi de sărăcie. Bulgaria se situează pe primul loc în acest clasament negru, cu 41,6 procente din populaţie, urmată foarte strâns de România, cu 41,4 procente din totalul populaţiei, conform Eurostat.

Adică, din cele 115,5 milioane de europeni în risc de sărăcie sau excludere socială, aproape nouă milioane erau români. Potrivit Eurostat, persoanele care riscă sărăcia sau expcluderea socială se află într-una din următoarele situaţii: trăiesc sub pragul de sărăcie (fixat la 60% din veniturile medii disponibil pe fiecare ţară), suferă de lipsuri materiale severe sau trăiesc într-o familie cu medie mică de ocupare într-un an (membri familiei nu au găsit jopuri decât pe perioade foarte scurte şi prost plătite).

Pragul de sărăcie este diferit de la o ţară la alta şi ţine cont de preţurile, nevoile şi veniturile din fiecare ţară, astfel încât procentele puse în acelaşi tabel de către Eurostat, atunci când se vorbeşte despre sărăcie, să poată fi comparate.

După Bulgaria şi România, în topul sărăciei intră Letonia (cu 38,1 procente), Lituania (33,4% din populaţie) şi Ungaria (cu 29,9%). La celălalt capăt, cel pozitiv, al clasamentului, se aflau Cehia, Suedia şi Olanda, cu aproximativ 15% din populaţie aflată în risc de sărăcie sau excludere socială. În creştere erau Lituania şi Spania, unde s-a resimţit deja criza, în 2010.

România şi Bulgaria înregistrează o diminuare a ponderii acestor categorii, în ultimii ani, cel puţin pentru perioada existentă în statisticile Eurostat. În Bulgaria, procentul de populaţie aflată în risc de sărăcie sau excludere socială era în 2006 de 62,2%, iar în România, în 2007, de 59,9%.

Situaţiile vor fi probabil mult schimbate la nivel european, pentru anii 2011 şi 2012, după ce vor apărea în statistici efectele pe termen lung ale crizei şi ale măsurilor dure luate în statele mediteraneene şi în estul Uniunii. Sub pragul de sărăcie trăiesc 16% din europeni, iar 8% suferă lipsuri materiale severe. La acest ultim capitol, România se află tot pe locul doi. Bulgaria conduce cu un total de 35% din populaţie.

Aproape 7 milioane de români foarte săraci

În România, din cele nouă milioane de persoane sărace, aproximativ 6,6 milioane de persoane (31% din populaţia totală) se confruntă cu lipsuri materiale severe, adică, potrivit metodologiei Eurostat, trăiesc în familii care nu reuşesc să îndeplinească patru dintre următorii indicatori: plata ratelor şi a utilităţilor, o săptămână de vacanţă departe de casă (pe an), o masă cu peşte, pui sau altă carne (la fiecare două zile), capacitatea de a face faţă unor cheltuieli neprevăzute, familii care-şi permit un telefon, un televizor color, o maşină de spălat, un autoturism sau bani suficienţi pentru încălzirea corespunzătore a locuinţei. Cu alte cuvinte, unul din trei români trăieşte cu lipsuri materiale serioase. Următoarea ţară, la 10 puncte procentuale distanţă, este Ungaria, cu 21,5% din populaţie care se confruntăcu lipsuri materiale severe.

Click pentru a mări

Potrivit tabelelor Eurostat, România se află totuşi pe un trend pozitiv: datele merg până în 2010, pe când în 2007, primul an cu astfel de date centralizate pentru ţara noastră la Eurostat, procentul românilor foarte săraci era de 36,5%. Cifrele nu reflectă însă total efectul măsurilor de austeritate luate în ultimii doi ani.

Copiii, cei mai nefericiţi dintre români

Eurostat a dat publicităţii şi repartizarea populaţiei sărace pe categorii de vârstă. În statele bogate, diferenţele sunt mici între principalele grupe de vârste. În general, procentul de copii care trăiesc în sărăcie şi riscă excluderea socială este mai mare decât procentele înregistrate pentru persoanele în vârstă, de exemplu. Astfel, dacă media persoanelor sărace din UE este 23,4%, media la copii în risc de sărăcie sau excludere socială este 26,9%. De asemenea, aproape peste tot procentul de săraci în vârstă (care au mai mult de 64 de ani) este mai mic decât cel al copiilor aflaţi într-o astfel de situaţie.

În unele state există discrepanţe uriaşe: în Luxemburg, de exemplu, procentul copiilor care riscă sărăcia este 22,3%, în timp ce numai 6,1% din persoanele peste 64 de ani au astfel de probleme. Precizăm din nou că pragurile de sărăcie diferă de la o ţară la alta şi sunt stabilite în funcţie de veniturile şi de indicii preţurilor de consum din ţara respectivă - cu alte cuvinte, ţin seama de standardele cu care populaţia este obişnuită în general. Situaţia stă invers în statele nordice, unde, graţie politicilor lor sociale, în rândul copiilor se înregistrează cele mai reduse ponderi ale săracilor. Este vorba despre Norvegia, Finlanda, Danemarca.

România se remarcă în statistica pe grupe de vârstă, deoarece are, de departe, cel mai mare procent de copii (sub 18 ani) aflaţi în situaţie de sărăcie. Astfel, unu din doi copii români (48,7%) riscă sărăcia şi excluderea socială, trăieşte într-o familie cu un nivel de trai sub pragul sărăciei sau o familie care nu-şi poate asigura strictul necesar.

Bulgarii stau ceva mai bine decât noi, cu 44,6% din copii aflaţi în sărăcie. Foarte prost stă şi Ungaria, unde procentul copiilor săraci ajunge la aproape 38% din totalul persoanelor sub 18 ani. În România, procentul de săraci este asemănător pentru celelalte două mari categorii de vârstă: cea a persoanelor între 18 şi 64 de ani şi cea a persoanelor în vârstă, de peste 64 de ani. Este vorba de un procent de 39,7% de persoane din prima grupă şi 39,9% din a doua categorie, care riscă sărăcia şi excluderea socială.

La grupa persoanelor în vârstă ne situăm tot pe locul doi european, după bulgari. La vecinii din sud, aproape 56% din vârstnici riscă sărăcia şi excluderea socială, adică trăiesc sub pragul de sărăcie şi se luptă cu lipsurile materiale. Noi, cu 39,9%, suntem mult departe de ei şi suntem urmaţi de Letonia, cu 37,7%. La unguri, procentul este mult inferior, de 16,8%.

Cheltuieli neprevăzute

Unul dintre criteriile folosite pentru definirea deprivării materiale este capacitatea familiilor de a face faţă unor cheltuieli neprevăzute. În 2010, aproximativ 36% din populaţia Europei declara că nu ar face faţă unor astfel de situaţii. La fel ca şi în cazul celorlalte statistici, şi aici diferă sumele la care se raportează europenii. Astfel, pentru România este vorba de cheltuieli neprevăzute în valoare de 100 de euro, pe când în Luxemburg suma este de 1.600 de euro.

Aici, România stă mai bine, adică ocupă locul 7 în topul negativ al europenilor care nu se descurcă atunci când apar cheltuieli neprogramate. Înaintea noastră se află Letonia (cu 77,6% din populaţie), Ungaria, Bulgaria, Lituania, Polonia şi Slovenia. 

31% din populaţia României se confruntă cu lipsuri materiale severe.

Pensionarii români o duc puţin mai bine

Ultimul studiu al Eurostat pe tema sărăciei nu conţine decât date comparative pe grupe de vârstă. Statistica surprinde însă şi situaţia pe alte categorii. De exemplu, în categoria persoanelor în vârstă, adică peste 64 de ani, situaţia este foarte polarizată, adică avem o grupă, a pensionarilor, care se situează destul de bine în clasamentele europene, comparativ cu alte categorii, în special copiii.

Doar 12,8% din pensionarii români trăiesc în condiţii de sărăcie, o rată cu mult mai mică decât cea din Cipru (45% din pensionari), Bulgaria (30%). Grecia are un procent de 19%, dar rata va exploda probabil după ce pensiile vor fi tăiate. În România nu s-au operat reduceri de pensii, întrucât Curtea Constituţională a spus că ar fi neconstituţional.

Marian Preda, decanul Facultăţii de Sociologie din cadrul Universităţii Bucureşti, spune foarte clar că aceasta nu înseamnă că pensionarii primesc foarte mulţi bani, ci că persoanele sub 18 ani primesc prea puţini bani. „Suntem o ţară centrată pe pensionari, principala categorie de votanţi, în special după anul 2000", explică Preda.

De aceea s-a dublat punctul de pensie în câţiva ani (înainte de alegerile din 2008), în timp ce alocaţiile pentru sprijinirea familiei şi copilului au îngheţat. De aceea, crede Marian Preda, trebuie să aşteptăm perioade de creştere economică pentru a se acorda ajutoare mai mari familiilor cu mulţi copii, „familii cu un nivel de trai atât de scăzut, încât foarte greu reuşesc să iasă din starea aceea". Pentru a-i ajuta pe copiii din aceste familii, statul ar putea acorda în spaţiul rural mai multe burse care să combine criteriul social cu cel de merit. Aşa ar putea creşte şansele de reuşită în viaţă ale copii­lor săraci.

"Statul nu a făcut suficient pentru copiii şi tinerii din România în ultimii 20 de ani.''
Marian Preda sociolog