Cehoslovacia, inainte si dupa invazia din 1968 (II)

Presedintele SUA, Lyndon B. Johnson: "Nu sloboziti ciinii razboiului!"

Invadarea Cehoslovaciei la 21 august 1968 de catre cele cinci tari socialiste "fratesti" - URSS, RDG, Polonia, Bulgaria si Ungaria - a declansat o criza fara precedent in sanul miscarii comuniste mondiale, a adancit diferendul chino-sovietic si, mai presus de orice, a creat o falie greu de imaginat intre Est si Vest. Dintr-o atare perspectiva a crescut in mod spectaculos numarul filelor informative transmise de Agerpres lui N. Ceausescu si apropiatilor lui, iar criteriile dupa care era stabilit numarul acestora din urma sunt tot mai stranii si aberante. Dosarele aflate in arhiva Rompres sunt elocvente: file continand comentarii ale presei din tari socialiste europene sunt difuzate in tiraje confidentiale, chiar daca, timp de trei zile dupa invazie, presa romana s-a bucurat de o libertate nemaiintalnita. Dupa cele trei zile de vis, informativele transmise lui Ceausescu contin numeroase comentarii ale presei occidentale in care se subliniaza vadita schimbare de atitudine a Bucurestiului, tonul tot mai temperat si cerinta transmisa presei de a prelua doar stiri oficiale din zona, dar si acelea cenzurate la sange. O comparatie intre ceea ce i se oferea lui Ceausescu ca informare si ceea ce se scria in acele zile la Bucuresti ar fi stupefianta. Pe urma, criticile aduse Romaniei pentru atitudinea dura fata de invazie aparute in presa din tari socialiste europene sunt traduse integral si trimise doar lui Ceausescu. Cat priveste modul in care Ceausescu a "perfectionat" acest sistem, se impune o precizare oferita de unul dintre cei care l-au cunoscut indeaproape pe timpul lui Gh. Gheorghiu-Dej, dar si pe timpul succesorului acestuia. Daca Dej nu avea mania secretoseniei duse la absurd, Ceausescu, in schimb, i-a dat forme aberante, izolandu-si, practic, colaboratorii, tinandu-i departe de ceea ce era adesea "secretul lui Polichinelle". El a tinut sa spulbere un mit abil folosit de aparatorii lui Ceausescu, si anume cel al conducatorului izolat. Nu, nici pe departe: lui Ceausescu i se trimiteau personal plicuri, pe care era scris numele lui. Ca urmare, erau deschise doar de el. Iar acele file nu contineau lucruri banale, informatii benigne sau barfe ordinare. Un rol tot mai parsiv avea si securitatea externa, care se preta la magarii de tot felul. De pilda, daca redactia Buletinelor informative de la Agerpres primea un numar al revistei britanice de analize militare Jeane's si traducea un material, cei de la amintita institutie si-l procurau prin diverse cai, blocandu-l la Agerpres, dupa care il prelucrau si, pe canalul lor, i-l prezentau lui Ceausescu ca provenind de la marea lor "sursa X ori Y" din Londra. Cum revista avea un circuit ultrarestrans in Romania, totul era posibil. In ce priveste reactiile la invadarea Cehoslovaciei, o fila speciala e consacrata celebrului discurs rostit de presedintele SUA de atunci, Lyndon B. Johnson, in care el a lansat un avertisment ce a facut multe valuri in Est, ca si in Vest. "Nu sloboziti cainii razboiului", a spus seful Casei Albe, iar comentariile si reactiile multe ce i-au urmat opinau ca statul vizat era Romania. E cert ca, citindu-le imediat, Ceausescu s-a bucurat enorm vazand ce brusca popularitate mondiala capatase, dar, deopotriva, s-a si temut serios, constatand cat de expus ii era scaunul si cat de insistent il puneau unii la "zidul Kremlinului... Revenind la invadarea Cehoslovaciei, e de notat ca, la fata locului, se aflau sau au sosit intre timp mai multi gazetari romani de prima mana - E. Ionescu, George Ionescu, Cristian Popisteanu, Romulus Caplescu, Tudor Vornicu, Ilie Ciurescu. Acestora li s-a alaturat Dumitru Tinu, directorul fondator de mai tarziu al ziarului nostru, ajuns pe ruta Bucuresti-Viena-Praga. De altfel, la 21 august 1998, la implinirea a trei decenii de la eveniment, domnia sa i-a consacrat doua pagini memorabile in Adevarul. Atunci, ar fi dorit sa fie recuperate si corespondentele sale redirectionate pe file speciale, cand, de fapt, ele erau destinate cititorilor. Din pacate, din motive subiective, atunci nu s-a putut, azi insa le reproducem in semn de omagiu fata de cel care a fost un avizat "istoric al clipei prezente", asa cum a trait-o si simtit-o in involburata Praga a acelor zile.