Cecenia conştiinţei civice

Să fi adormit, obosit toate conştiinţele, să se fi amăgit ele că democraţia a biruit . Reacţia preşedintelui republicii şi a Curţii Constituţionale la numirea ministrului de justiţie,

Să fi adormit, obosit toate conştiinţele, să se fi amăgit ele că democraţia a biruit .

Reacţia preşedintelui republicii şi a Curţii Constituţionale la numirea ministrului de justiţie, altfel decât a fost aceea a numirii ministrului de externe, mi se pare extrem de alarmantă. Pentru "fragila noastră democraţie". Iată, revenim la o sintagmă pe care speram să o uităm.

Este vorba despre un ABUZ. Clar. Fără echivoc. Un fapt ne- şi anti-constituţional. E un re-început prin care asistăm la re-apariţia bunului plac în aplicarea legilor ţării. Preşedintele nostru nu vrea, pentru că nu vrea! Dixit, fiindcă dixit!

Îi ştiam, îi bănuiam de mult aceste "calităţi", dar nu mă aşteptam, ca în actualul context, ca ţară europeană - nu Belarus, nu Ucraina - să aibă curajul a le învedera şi aplica. Îmi amintesc cu nostalgie de anii trecuţi, când grupuri de intelectuali, gdseuri şi alte organisme, la un asemenea gest al preşedintelui, săreau în valuri de indignare, de comunicate, de mitinguri, de proteste.

Azi ni se încalcă din nou Constituţia şi nu aud glasul niciuneia dintre acele conştiinţe civice care vegheau. Aici nu e vorba despre liberali, pesedişti, Norica sau Monica, este vorba despre Constituţia României. Devenită iar o cârpă de şters praful, în mâna unei curţi şantajabile. Şi a unui preşedinte care se amuză cu legile, precum Chaplin în rolul lui Adolf, cu globul pământesc făcut balon. Căci dacă Gorbaciov a venit cu "glasnosti şi perestroika"; Ceauşescu cu "ominia şi omul nou"; Sarkozy cu "politica de civilizaţie", preşedintele nostru vine cu "dosarul de şantaj" ca politică de stat.

Să fi adormit, obosit toate conştiinţele, să se fi amăgit ele că democraţia a biruit irevocabil la noi? Mă îndoiesc. Mă întreb unde sunt gânditorii anti-comunişti, anticeauşişti, anti-iliişti? Dl Liiceanu tace acum când Constituţia este sfidată! Patapievici, colegul de Jilava, înverşunatul anti-iliist, şi-a găsit alte preocupări decât veghea civică, ce-l frământa odinioară până la nesomn şi îl făcea să acţioneze.

Au unde e TRUngureanu, intelectualul subţire, scos din ceaţa londoneză, victimă a coteriei Blair-Năstase, pe care intelectualii l-au susţinut prin proteste? De ce nu se revoltă nimeni că ne-a fost încălcată Constituţia?

Ce i-a scos pe ei din luptă, ce i-a paralizat? Cine pune osânză adormitoare pe conştiinţa lor, vie cândva? De ce tac, de ce se ascund, de ce nu aud, de ce nu văd? De ce, adică, au căzut în această cecitate, ca o "cecenie" a spiritului şi conştiinţei civice? Unde sunt acele conştiinţe? Azi, cu toată apartenenţa europeană, ni s-a încălcat Constituţia. De mâine, să ne aşteptăm IARĂŞI la orice!