Ceasornicul cu figurine

Dreapta si stanga politica trec, in aceasta perioada, printr-o incercare aproape disperata de a se regrupa sub umbrela unor structuri de tip federativ. Demersul a fost pornit de Ion Iliescu, care s-a

Dreapta si stanga politica trec, in aceasta perioada, printr-o incercare aproape disperata de a se regrupa sub umbrela unor structuri de tip federativ. Demersul a fost pornit de Ion Iliescu, care s-a uitat cu invidie spre dreapta si a observat ca stangii ii lipseste componenta civica, atat de activa in zona cealalta. Din dreapta, Emil Constantinescu a vazut ca aceasta nu are organizarea politica a stangii, mergand prea mult pe organizatiile civice. Cei doi fosti presedinti, fiecare pe culoarul sau, spera ca vor reusi sa aduca polului pe care considera ca il reprezinta ceea ce ii lipseste. Demersul iliescian este spre activarea intelectualitatii de stanga. La fel si Constantinescu considera ca intelectualii de dreapta sunt cei care ar trebui sa se angreneze primii in efortul de curatare morala a esichierului politic si a intregii societati. Este evident ca fostii presedinti incearca sa-si gaseasca un culoar politic pe care sa-si obtina un statut de lideri spirituali ai dreptei si ai stangii, in conditiile in care scena politica a fost extrem de framantata si in plina schimbare. Fiecare in parte ravneste, de fapt, sa ajunga un fel de Coposu al zonei pe care o gestioneaza politic.Problema regruparilor politice pe esichier este insa departe de a se rezolva in acest fel. Deocamdata este vorba de un proces artificial, conceput prin cabinete, fara prea mare legatura cu un suport popular in aceasta directie. Sondajele arata o detasare aproape periculoasa a oamenilor de politica, iar evolutia catre solutii extreme indica in primul rand neincrederea fata de toate partidele democratice care evolueaza in lumina reflectoarelor. Nici Iliescu, nici Constantinescu nu se mai bucura de increderea de odinioara, ceea ce le reduce drastic sansele de a se mai impune drept artisti ai reconstructiei. Iliescu are o cota la mai putin de jumatate fata de acum un an, iar Emil Constantinescu este deja iesit din sondaje, la acest capitol. Populatia este satula de aceleasi figuri rotite ani de zile, precum papusile de la un ceasornic cu figurine. Sistemul politic romanesc pare a fi ajuns in incapacitate de a plati asteptarile. In afara de asta, se constata o ruptura intre modelul politic european, spre care tanjim, si cel autohton, ramas la fel de balcanic ca acum cincisprezece ani. Momentan, avem mai multe miscari in planuri paralele, ceea ce ofera o imagine si mai dispersata a clasei politice. Sunt, inainte de toate, evolutiile de la nivelul partidelor aflate la guvernare, combinate cu cele ale presedintelui-jucator, apoi cele ale unei opozitii inca debusolate de ceea ce i s-a intamplat acum un an, iar apoi, in planul doi, partide si de dreapta, si de stanga, care se scutura din groapa sub respiratie artificiala, zgaltaite de doua umbre istorice. Cam trist tablou pentru o tara care peste un an trebuie sa arate ca aquis-ul comunitar este o tinta si in politica.