Ce-i lipseste unui vegetarian?

Datele stiintifice, cercetarile in domeniul nutritiei sugereaza o relatie pozitiva intre dieta vegetariana si reducerea riscului pentru cateva boli degenerative cronice, ca, de exemplu, obezitatea,

Datele stiintifice, cercetarile in domeniul nutritiei sugereaza o relatie pozitiva intre dieta vegetariana si reducerea riscului pentru cateva boli degenerative cronice, ca, de exemplu, obezitatea, bolile arterelor coronare, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat si unele tipuri de cancer. Dieta vegetariana, ca de altfel toate dietele, trebuie sa fie adaptata fiecarei persoane, deci individualizata. Aportul de proteine la lacto-ovo-vegetarieni si la vegetarienii totali pare a fi adecvat, desi dietele vegetariene aduc un aport scazut de proteine totale, iar unele plante au proteine de calitate inferioara. Proteinele din soia par a avea o valoare nutritiva egala cu proteinele de origine animala. Daca se doreste, soia poate fi unica sursa de proteine din alimentatie, ne spun specialistii de la Fundatia Pentru Alimentatie Sanatoasa (FPAS). Frecventa anemiei prin deficit de fier este similara la vegetarieni comparativ cu nonvegetarienii. Continutul crescut in vitamina C al dietelor vegetariene poate imbunatati absorbtia fierului. Vitamina B12 provine numai din surse animale. Produsele din lapte si ouale contin B12, dar cercetarile sugereaza ca atat lacto-ovo-vegetarienii, cat si vegetarienii totali au un nivel seric scazut al vitaminei B12. Este necesara o suplimentare a acesteia sau folosirea de produse alimentare imbogatite cu B12. Deoarece nevoile de B12 sunt mici si, de asemenea, B12 este stocata si reciclata in organism, simptomele deficientei acestei vitamine pot intarzia ani de zile. De asemenea, absorbtia de vitamina B12 devine mai putin eficienta cu trecerea anilor, deci B12 trebuie suplimentata la toti vegetarienii mai varstnici. Lacto-ovo-vegetarienii au un aport de calciu comparabil sau mai mare decat nonvegetarienii. Aportul de calciu al vegetarienilor totali este, in general, mai scazut decat cel al lacto-ovo-vegetarienilor si al omnivorilor, dar vegetarienii totali au nevoi de calciu mai mici decat nonvegetarienii, datorita faptului ca dietele mai sarace in proteine totale si mult mai alcaline par a avea un efect economisitor de calciu. Deoarece un aport inadecvat de calciu este legat de riscul de osteoporoza, toate femeile vegetariene ar trebui sa aiba un aport de calciu corespunzator pentru grupa lor de varsta. In dietele vegetariene totale poate lipsi vitamina D, deoarece laptele de vaca imbogatit cu vitamina D este cea mai comuna sursa pentru aceasta vitamina. Sunt disponibile (pentru vegetarienii totali) preparate suplimentate cu vitamina D, ca, de exemplu, laptele de soia si unele cereale. In plus, exista date care sugereaza ca expunerea la soare este un factor major care influenteaza nivelul vitaminei D, aportul de vitamina D din dieta fiind important numai cand expunerea la soare este inadecvata. Expunerea la soare a mainilor, bratelor si a fetei timp de 5-15 minute pe zi este suficienta pentru a aduce un aport adecvat de vitamina D. Persoanele cu piele inchisa la culoare, precum si cei care locuiesc la latitudini nordice au nevoie de o expunere mai lunga la soare. De asemenea, varstnicii au nevoie de o suplimentare cu vitamina D, datorata faptului ca au o sinteza mai putin eficienta a vitaminei D si, probabil, beneficiaza de o expunere mai scurta la soare. Pentru stabilirea unei diete vegetariene care sa se adapteze bine programului dumneavoastra, este bine sa va adresati unui medic nutritionist.