Cazul Miron Constantinescu, o poveste sângeroasă

În continuarea serialului "Crime comuniste cu circuit închis", prezentăm azi un caz-limită, petrecut în perioada de trecere de la epoca Dej la epoca Ceauşescu. Este vorba de un lanţ întreg

În continuarea serialului "Crime comuniste cu circuit închis", prezentăm azi un caz-limită, petrecut în perioada de trecere de la epoca Dej la epoca Ceauşescu. Este vorba de un lanţ întreg de fapte tulburătoare: de la o omucidere de tip matricid care a făcut vâlvă în culisele nomenclaturii anilor '60 la alte posibile asasinate, sinucideri şi accidente în serie din anii '70 şi '80.

Drame în serie cu conotaţii socio-politico-patologice petrecute, timp de aproape 50 de ani, în familia demnitarului şi academicianului comunist Miron Constantinescu. Liderul "roşu" care, în 1956, încercase să-l răstoarne pe Dej de la putere.

Dincolo de tragediile politico-ideologice soldate cu mii de morţi, în urma discursurilor sale inchizitoriale împotriva elitelor culturale şi politice ale României interbelice, liderul comunist Miron Constantinescu a fost, la rândul lui, victima unor tulburătoare drame de familie.

Fiica îşi ucide mama, fiul moare pe munte

Două din dramele familiei Constantinescu sunt prezentate în cartea "Pe umerii lui Marx", scrisă de istoricul A. Cioroianu: "Miron Constantinescu va avea el însuşi o viaţă de familie desfăşurată la limita dramei - cu un fiu (de care erau legate toate speranţele tatălui) foarte promiţător din punct de vedere intelectual, dar care va muri foarte tânăr, în urma unui accident într-o vacanţă montană, şi cu o fiică schizofrenică, care-şi va ucide mama - pe Sulamita, soţia lui Constantinescu - cu un fier de călcat, în timpul unei crize.

În urma acestei crize ucigaşe, fiica lui Miron Constantinescu va fi internată într-un sanatoriu psihiatric din Voila. Pasionată de pictură, singura preocupare care-i asigura o oarecare linişte, chinuita fiică a liderului comunist va primi aici, până târziu, în anii "80, culori şi pânză pentru a putea evada din realitatea în care oricum nu se simţea deloc <> "!

Ceea ce spune Cioroianu este doar o faţetă, uşor simplificată, a poate celei mai complexe drame socio-politice de tip oedipian din România ultimei sute de ani. Pornind de la cartea lui Cioroianu, am descoperit, pas cu pas, ca într-un înspăimântător joc de tip matrioşca, numeroase faţete însângerate ale adevărului despre familia Constantinescu, aflată parcă sub pecetea unui groaznic blestem.

Un lung şi sângeros şir de fapte inexplicabile

În anii '60, Sulamita Constantinescu, soţia marelui lider şi ideolog communist, a fost asasinată. Lovită în cap cu un corp dur, tăietor, care după unii ar fi fost un fier de călcat, după alţii, un cuţit, şi, după cei mai mulţi, un satâr.

Autoarea crimei, chiar Ileana Constantinescu, fiică (elevă la un liceu de artă) a celor doi, a fost cercetată de autorităţile vremii (miliţia, procuratura, Securitatea) şi "închisă" în două ospicii: la Gătaia, în judeţul Timiş, şi la Voila, judeţul Prahova. Doi dintre medicii curanţi de la Gătaia, soţii L., au fost avansaţi şi aduşi la Bucureşti, dar, la un moment dat, mor, unul după altul, în mod inexplicabil. Saga sângeroasă a familiei Constantinescu nu s-a oprit însă doar la "cazul Ileana".

Unul dintre fii, cel mai drag, în care liderul comunist îşi pusese mari speranţe, moare pe munte, la o partidă de schi. S-a zvonit că a fost asasinat de Securitate. Un alt fiu moare în condiţii suspecte în străinătate. Din nou braţul lung al Securităţii? Sau poate mâna neîndurătoare a destinului? Un zvon din epocă mai spune că şi un al treilea frate ar fi fost găsit spânzurat undeva într-o casă selectă din centrul capitalei României. O casă despre care se spune că ar sta ea însăşi sub semnul blestemului.

Asta pentru că, se spune, ar fi fost pierdută la bacara de proprietarul care, ulterior, s-a sinucis. Iar noul proprietar, fostul guvernator al Basarabiei, ar fi fost condamnat la moarte şi asasinat de comunişti în "lotul Antonescu". Lot condamnat ideologic chiar de Miron Constantinescu, a cărui familie pare că a stat ulterior sub pecetea blestemului şi a morţii.

Blestem, destin tragic sau caz patologic?

Corolarul serial-thrillerului despre familia Constantinescu este legat tot de Ileana, mai precis de moartea tragică şi plină de semne de întrebare a Ilenei Constantinescu. Aceasta a murit în jurul anului 2000, în urma unui accident de tren.

Un accident produs, după cum spun unele surse, chiar în ziua sa de naştere, în anul când cea care-şi omorâse mama împlinea 50 de ani. Chiar vârsta la care mama sa fusese asasinată. "Nenorocirea a făcut ca, în gară, să coboare pe unde nu trebuia, adică pe cealaltă parte a peronului.

Un tren care venea din direcţia opusă a lovit-o", ne-a declarat un psihiatru care a comentat "cazul Constantinescu" astfel: "Ileana picta. Artă psihopatologică. În tot ce picta se descifra boala ei. A fost făcută o expoziţie cu lucrările ei. Chiar şi un calendar, făcut de o fundaţie olandeză (...) Pentru noi, psihiatrii, mecanismele bolii ei sunt mult mai clare.

De pildă, boala asta nu apare aşa, din neant. Există o moştenire genetică şi un anumit mediu care favorizează apariţia bolii. Iar Ileana le-a avut pe amândouă. Tatăl ei era paranoic, iar mama ei îl avea ca model pe Macarenko (n.r. - ideologul rus al torturii psihice). E un fatum: omenirea parcă este blestemată să fie condusă de personalităţi patologice"!

"Nişte mizerii cu care tata a trebuit să trăiască în suflet"

L-am căutat acasă, undeva în centrul Capitalei, pe inginerul geolog Radu Constantinescu, singurul băiat în viaţă al lui Miron Constantinescu. Nu l-am găsit. Era plecat în străinătate. L-am găsit în schimb pe Miron Horia Constantinescu, nepotul celebrului demnitar comunist.

Acesta, destul de supărat pe presă ne-a spus: "Bunicul meu a scris tratate de sociologie, a scris istoria românilor, de-aia a şi intrat în dizgraţia partidului comunist. Or, să scrieţi d-voastră că fii-sa a omorât-o pe nevastă-sa, că unul din fii a murit pe munte, de fapt, a fost omorât, vedeţi în dosarul de la Securitate că a fost împins...

Nişte mizerii cu care tata a trebuit să trăiască în suflet. Tata este un om care trăieşte cu tot ceea ce s-a întâmplat în familie: din şapte fraţi, să rămână doar doi, e greu, e foarte greu".