Cavalerii aerului

Dar recunoaşteţi, fraţilor, că faceţi politică, nu e nimic rău în asta Nimeni nu zice că preşedintele nu are voie să se consulte cu cine vrea, oriunde şi la orice oră. Mai ales

Dar recunoaşteţi, fraţilor, că faceţi politică, nu e nimic rău în asta

Nimeni nu zice că preşedintele nu are voie să se consulte cu cine vrea, oriunde şi la orice oră. Mai ales dacă este vorba despre chestiuni arzătoare la ordinea zilei. Nici nu i se poate pretinde nimănui să refuze îmbarcarea atunci când este anunţat că îl aşteaptă avionul la scară cu motoarele turate, ca să-l ducă la o întâlnire de taină cu şeful statului. Nu mori de nerăbdare şi curiozitate să vezi ce se întâmplă, să fii de folos pe măsura puterilor tale, să te bagi în seamă? E omeneşte. Alte două raţiuni fac ca lucrurile să nu fie în regulă.

Prima ţine de costuri. A duce o mână de oameni cu o aeronavă de 100 de pasageri pe distanţa Bucureşti-Constanţa este excentric. Nu sărăceşte România dintr-o asemenea extravaganţă, dar gestul arată a lipsă de chiverniseală a banului public. La urma urmei, nu e nevoie ca toţi cetăţenii României să contribuie la organizarea întâlnirilor private ale unor oameni cu vederi politice apropiate. Dacă s-ar fi întâmplat aşa ceva pe vremea guvernelor PSD, o întâlnire a lui Iliescu sau Năstase cu intelectualii lor de stânga, atunci societatea civilă şi toate comitetele şi comiţiile ar fi luat foc, denunţând "dispreţul" guvernanţilor faţă de banul public. Când Adrian Năstase a plecat în concediu cu elicopterul, Emil Boc a cerut explicaţii în parlament! Că nu le-a primit nici până în ziua de astăzi asta este altă poveste, dar nici în cazul "civicilor zburători" nu s-a grăbit nimeni să ofere vreun răspuns.

A doua priveşte o amplă operaţiune de imagine care duce la o regretabilă confuzie de termeni. "Grupul de la Neptun", al cărui lider recunoscut este domnul Gabriel Liiceanu, s-a angajat activ într-o bătălie politică de care depinde viitorul instituţional al României. Aceşti intelectuali şi-au asumat principiile unui proiect de modificare a Constituţiei care vizează mai multe puteri pentru preşedinte. Acum, fiecare este liber să susţină orice doreşte. Important este să spui cine eşti şi pe cine reprezinţi. Una este să acţionezi sub emblema societăţii civile, alta să pretinzi acest lucru, dar să fii în realitate militant angajat politic. Or, intelectualii zburători nu sunt altceva decât un grup organizat politic, "partida" lui Traian Băsescu. O parte din membrii grupului au primit sau sunt pe cale să primească funcţii din partea preşedinţiei şi a PD sau au fost propuşi pentru înalte demnităţi. Nimic rău în asta. Dar recunoaşteţi, fraţilor, că faceţi politică şi nu mai staţi şi cu varza unsă, şi cu slănina în pod!