Casele, prea scumpe pentru a fi vândute

Preţurile apartamentelor şi caselor prezentate la ultimul târg imobiliar organizat în Capitală nu sunt cu mult diferite de cele afişate înaintea începerii crizei economice. Ofertele sunt ca în fiecare an: apartamentele vechi sunt prea scumpe pentru dimensiunile de care dispun, iar imobilele noi par proiectate pentru un cumpărător cu buzunarul larg.

De la începerea crizei economice în România, una dintre frazele repetate obsesiv de către agenţii imobiliari a fost: „Scad preţurile de vânzare ale apartamentelor vechi şi noi". Aceasta a fost percepută, deopotrivă, ca o încurajare de cei care n-au apucat să-şi cumpere un apartament în vremurile de prosperitate economică şi cu deznădejde de cei care au investit sume enorme în perioada 2007-2009. „Oferta" îşi arată însă limitele după o scurtă plimbare la târgul imobiliar tIMOn, organizat în această săptămână în Bucureşti.

Adevărata piaţă imobiliară

Anunţat în presă ca fiind locul unde „apartamentele vechi şi noi sunt la acelaşi preţ", talciocul imobiliar din centrul Capitalei se prezenta, ieri, ca o adunătură de tarabe, agenţi imobiliari disperaţi şi câteva zeci de persoane zbătându-se confuze printre sutele de pliante cu preţuri şi amplasamente. În rest, ceea ce era cu adevărat ieftin în zonă era biletul de intrare: 5 lei. Primul lucru pe care-l puteai vedea la intrarea în marele cort ce a găzduit târgul imobiliar tIMOn era fumul. Mult fum înălţându-se din podeaua locului, ca la un concert rock. Soliştii lipseau, în locul lor însă se prezentau câteva domnişoare, cu înălţimi ce depăşeau lejer 1,85 metri cu tocuri, uitându-se de sus la tine. Primeai primele câteva zeci de pliante şi, înarmat cu optimism, o puteai apuca încetişor pe poteca dintre tarabele cu oferte.

Marea înghesuială nu era însă în zona rezervată cartierelor rezidenţiale şi locuinţelor noi, ci în cea populată cu sute de afişe cu preţuri ale locuinţelor vechi. Acesta era, de altfel, şi primul loc în care erai îmbrâncit de adevăratele reguli ale pieţei imobiliare din România: diferenţa dintre un apartament cu două camere, de 51 de metri pătraţi, şi unul cu trei camere, de 53 de metri pătraţi, situate în aceeaşi zonă a Capitalei, era de 11.000 de euro.

Modelul de negociere

Tot aici puteai intra „în direct" şi cu modelul cumpărătorului român şi modul său de a analiza o ofertă imobiliară: „Dacă tot dau 75.000 de euro pe un apartament cu trei camere, atunci îl vreau complet finisat, mobilat şi cu îmbunătăţiri. Sau prefer să dau 65.000 de euro pe unul fără nicio îmbunătăţire şi să mai investesc în el diferenţa", îi explica un potenţial cumpărător agentului imobiliar.Problema cu astfel de negocieri ţinea însă de lipsa totală a produsului căutat printre ofertele de la târg. În fapt, la preţul de 65.000 de euro puteai găsi un apartament cu 2 camere, ce-i drept într-o zonă bună a Bucureştiului, însă pentru categoria imediat următoare, cea de trei camere, suma respectivă de bani nu-ţi mai asigura decât un spaţiu de până în 63 de metri pătraţi, fără vreo îmbunătăţire şi situat, în general, în zonele mărginaşe ale Capitalei.

Agenţii imobiliari recurg la orice mijloace pentru a încheia  o afacere bună   Foto: Adevărul

În privinţa apartamentelor şi a caselor noi, acestea era perfect delimitate între marginile deja celebre în ofertele de acest tip: spaţiu amplu, zonă bună, facilităţi peste facilităţi, însă şi un preţ pentru care ar trebui să te interesezi pentru credite la cel puţin două-trei bănci. O garsonieră costa 61.882 de euro, iar un apartament cu 3 camere, situat în zona de nord a Capitalei, ajungea la 102.460 de euro.

Beneficii pentru o altă viaţă

Singura rază de lumină din acest haos financiar îl reprezenta un anunţ mare, situat la doi paşi de intrarea în târgul imobiliar: „Cel mai bun preţ de pe Pământ". Speranţa îţi era frântă însă instantaneu de un agent care îţi explica amabil că oferta mai este valabilă, într-adevăr, însă nu mai există niciun apartament disponibil pe moment. În schimb, acelaşi agent se grăbea să-ţi prezinte o altă ofertă, o garsonieră dintr-un complex rezidenţial diferit. Preţul acesteia n-avea nicio legătură cu conceptul de „ieftin", probabil nici cu cel de „Pământ", însă oferta avea şi beneficii: ratele de la dezvoltator puteau ajunge şi până la „numai 12 euro pe zi". Fără a se preciza pe parcursul a câte zeci sau sute de ani.

În fapt, pentru un bucureştean din clasa medie, dornic să locuiască într-o zonă bună a oraşului şi sosit la târg plin de optimism, după ce fusese anunţat că preţurile au fost spulberate de criză, singura ofertă convenabilă era un imobil situat la doi paşi de centru, la „numai" 65.000 de euro. Cu adăugirea că imobilul respectiv era un spaţiu comercial de 40 de metri pătraţi.

"Apartamentele s-au ieftinit foarte puţin. Dacă tot dau 75.000 de euro pe un apartament cu trei camere, atunci îl vreau complet finisat, mobilat şi cu îmbunătăţiri."
Claudiu Boroş
cumpărător

"Lumea se interesează, însă majoritatea rămân doar la vorbe. Cer oferte, cărţi de vizită şi se duc la următorul vânzător. Toţi vor ceva ieftin, mare şi, dacă se poate, şi bine amplasat."
Emanuel Dicu
broker imobiliar

28.500 de euro este preţul celei mai ieftine garsoniere prezentate la târgul imobiliar tIMOn.

„Prima Casă 4", programul-problemă

Noul program „Prima Casă", cealaltă variantă pentru cei dornici să-şi cumpere prima locuinţă, însă dispun de puţini bani se anunţă deja ca o adevărată încercare, ticsită cu probleme. „Prima Casă 4", programul prin care garanţia de la stat va acoperi doar jumătate din valoarea împrumutului, va putea fi aplicat doar de băncile cu risc redus, pentru care normele de creditare aprobate de BNR permit un avans minim de 10% din împrumut. Guvernul a insistat să menţină în varianta nouă a programului „Prima Casă" toate condiţiile iniţiale, inclusiv cea privind solicitarea unui avans de 5% din valoarea creditului, chiar dacă numai jumătate din împrumut va fi garantat de stat.

În condiţiile în care garanţia statului va fi de numai 50% din valoare, instituţiile de credit vor aplica, pentru jumătate din împrumut, regulile de avans din normele interne aprobate de BNR. Multe instituţii de credit au fost obligate însă de banca centrală să practice un avans minim la creditele pentru populaţie mai mare de 10% din suma solicitată. A patra etapă a programului „Prima Casă" va începe după Sărbătorile de Paşte. Statul a acordat deja garanţii de aproximativ 1,5 miliarde de euro.

„E vândut, dar se rezolvă"

Pe lângă preţurile „oficiale", situate departe de orice sens al cuvântului „ieftin", la târgul imobiliar organizat în Piaţa Constituţiei puteai obţine şi promisiuni, şi oferte „pe sub masă". Singura condiţie era să te dai bine pe lângă unul dintre agenţii imobiliari ce umpleau cortul din centrul Capitalei, reprezentând cel puţin dublul potenţialilor cumpărători.

Un astfel de agent, intitulat „brooker imobiliar", avea în stânga sa o hârtie uriaşă, pe care erau desfăşurate, sub forma unui tabel, diferite locaţii, însoţite de suprafaţa aferentă şi preţul de vânzare. Marea majoritate a acestora erau notate cu fiind „Vândute". O simplă întrebare legată de una dintre aceste locaţii, însoţite de cuvintele magice „Am banii, nu trebuie să fac credit", te plasa imediat în fruntea listei. „Se rezolvă. Nu-s chiar toate vândute, mai scriem şi noi aşa, să atragem clientul. Marketing", îţi şoptea mieros agentul imobiliar.

În lipsa clienţilor, prezenţi într-un număr mic, marea parte a „brokerilor" îşi amplasaseră centrul de comandă în faţa cortului, la mesele de lângă grătarul cu mititei şi pastramă. Aici se purtau adevărate răfuieli verbale, majoritatea prin telefon, între firmele concurente şi chiar între agenţii aceleiaşi firme imobiliare. Motivul: potenţialii clienţi pierduţi din cauza unor erori de „marketing": „Ţi-am zis să mi-i laşi mie. P'ăştia îi puteai combina. Şi aveau şi bani. Trebuia să mai umfli şi tu, nu să stai să te uiţi la ei", îi reproşa un agent imobiliar colegului său.