Cartea de dupa gratii

In stanga, fostul ofiter SRI, cu un aer grav si oarecum absent, in dreapta - barbatul care se ocupa de amenajari interioare, senin ca o dimineata de iunie. Intre ei, taximetristul pe chipul caruia se

In stanga, fostul ofiter SRI, cu un aer grav si oarecum absent, in dreapta - barbatul care se ocupa de amenajari interioare, senin ca o dimineata de iunie. Intre ei, taximetristul pe chipul caruia se citeste nedumerirea celui care nu intelege de ce a ajuns unde este. Au fost foarte diferiti, pana sa treaca portile metalice. Acum sunt toti egali: detinuti la Rahova. Cel dintai e inchis pe motiv ca ar fi divulgat secrete de serviciu care pun in primejdie siguranta nationala; soferul de taxi e, de mai bine de un an, in arest preventiv, pentru o poveste complicata cu P.N.A.-ul si o soacra moarta, din neamul lui Gabi Lunca si Onoriu, care a invartit niste acte nu tocmai legale cand si-a cumparat casa. Pe cei doi ii leaga nu doar faptul ca sunt vecini de camera, ci si hotararea cu care isi sustin nevinovatia. Chipurile lor, mai tot timpul innegurate, fac un contrast evident cu mina relaxata a colegului lor, care a luat 4 ani pentru furt. "La mine e totul limpede, am furat, acum fac puscarie", rezuma, impacat cu sine si cu lumea, M.T. "Era clar ca exista si riscul asta...", se amuza omul. Ce-a furat? "Un tablou de Tatarascu. Nu din magazin, dintr-o colectie particulara", precizeaza cu mandria expertului in arta. Pentru ca tablourile si antichitatile sunt o pasiune, a studiat domeniul. "Mi-am folosit cunostintele in scop infractional", conchide, cu sinceritate. Desi in "bransa" lui activeaza destui ("Cel mai cunoscut e Roco, de la Ploiesti, care s-a bagat si la patrimoniu. Acum e inchis, dar pentru omor"), a preferat sa nu se complice cu complici: "Lucrez numai singur, n-am incredere in altii. Am luat o data plasa..." Tatarascu n-a fost doar un obiect de pe urma caruia a incercat sa se capatuiasca, este si unul dintre favoritii sai. "Imi mai plac Luchian si Iser, iar dintre straini - Rembrandt. "Rondul de noapte" e nemaipomenit. Imi plac renascentistii, din toate domeniile. Merg pe clasic..." Pe langa artele plastice, M.T. este interesat, ca si colegii sai, T.M. si C.N., de literatura. "Avem biblioteca aici, dar e slab echipata. Am gasit putine carti dintre cele pe care le cautam. Lipsesc Cioran, Eliade, Noica. Tocmai de asta am scris la redactiile publicatiilor, ca sa-mi trimita carti, in special Kafka si filosofi, Kirkegaard. Corespondez si cu o doamna din Strasbourg, cu o doamna sociolog din Sibiu, de la care primesc carti si reviste. O doamna editor-sef la Humanitas imi trimite si ea, am citit "Usa interzisa" a lui Liiceanu. Un tip din Geneva, care isi da doctoratul acolo, mi-a promis ca imi aduce, cand vine in tara, ce vreau, dintre autorii francezi: La Rochefoucauld, Mallarme..." Omul nu-si aglomereaza putinul spatiu din camera cu 10 detinuti cu carti: le citeste, le imprumuta colegilor (printre cei tineri sunt la mare pret cartile de aventuri, in timp ce Eminescu e foarte putin cautat) si apoi le trimite acasa. Nu se rezuma, insa, la cartile altora: s-a apucat el insusi de scris, "O fresca a perioadei petrecute in inchisoare, pe care am intitluat-o "La limita creierului uman"". T.M., fostul ofiter de informatii, e, in schimb, aproape de limita rabdarii. Hotarat sa-si faca dreptate, s-a adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului, convins ca acolo i se va dovedi nevinovatia. De aceea, in inchisoare citeste nu romane de calatorie sau volume despre cultura asiatica, preferatele lui, ci carti de drept. "M-am instruit, de nevoie, in materie penala, ca sa fiu sigur ca nu imi iau avocatii banii degeaba. Am ajuns aici nu pentru ca as fi comis faptele pentru care am fost inchis, ci pentru ca stiam prea multe. Pe insigna C.I.A.-ului scrie "Cunoaste adevarul si adevarul te va face liber. La mine a fost exact invers, adevarul m-a adus in inchisoare". Are si el de gand sa publice o carte. A scris deja cateva capitole dintr-un volum despre viata in SRI si ar fi o solutie sa pretinda ca e fictiune, pentru a-si spori sansele de editare. C.N., taximetristul, e atras in special de cartile religioase: "Cu toate ca sunt vechi, au fost scrise acum mii de ani, ai acolo lectii de viata si pentru astazi. Citesti Biblia si inveti. Si te regasesti acolo. Daniel spunea "Doamne, am gresit cu ceva? Eu nu ma simt vinovat, de ce trebuie sa platesc pentru altii?"". Daca e vinovat sau nu, ramane sa decida oamenii din sistem. Oricum, asa cum recunosc detinutii insisi, fiecare dintre ei are trei dosare: cel de la Politie, cel de la Judecatorie si un al treilea, in propriul cap. Cu varianta personala a povestii. Pana cand se lamuresc lucrurile (in cazul celor care se declara nevinovati) ori pana se incheie perioada la care au fost condamnati, au, cu totii, o singura varianta: "Sa faci din timpul asta pierdut un timp castigat".