Carenţele de magneziu provoacă oboseală şi tulburări de somn

Doi nutriterapeuţi francezi au publicat un "Ghid familial al alimentelor vindecătoare", în care explică importanţa acestui element esenţial pentru sănătate. Dr Jean-Paul Curtay -

Doi nutriterapeuţi francezi au publicat un "Ghid familial al alimentelor vindecătoare", în care explică importanţa acestui element esenţial pentru sănătate.

Dr Jean-Paul Curtay - preşedintele Societăţii de Medicină Nutriţională şi membru al Academiei de Ştiinţă din New York - şi dr Rose Razafimbelo - membră a Societăţii de Medicină Nutriţională - susţin că una dintre cele mai răspândite probleme este carenţa magneziului în organism. Spre exemplu, în caz de stres, generat de un zgomot puternic sau o emoţie, pulsul creşte, odată cu tonusul muscular general.

Noradrenalina - un neurotransmiţător - trimite un semnal care determină contracţia musculară. Aceasta se produce prin intrarea calciului în celule. Însă, totodată, calciul "goneşte" magneziul din celule, iar acesta ajunge în interstiţii şi în sânge, şi de aici este eliminat prin urină.

Uneori, din cauze diverse, eliminarea este superioară aportului zilnic recomandat (doza zilnică recomandată - DZR), şi aşa apare carenţa. Spre exemplu, exemplifică cei doi specialişti, 1.000 de calorii aduc în organism aproximativ 120 de miligrame de magneziu. Dacă o femeie consumă doar 1.700 de calorii zilnic, iar bărbaţii 2.000 de calorii, rezultă că şi unii, şi alţii iau mai puţin magneziu decât DZR, cantitate care ar trebui să fie de aproximativ 375 mg/zi.

De altfel, potrivit unui studiu amplu efectuat în Franţa în urmă cu câţiva ani (denumit SUVIMAX), s-a constatat că mai mult de trei sferturi din populaţie nu ia cantitatea de magneziu recomandată. Carenţa acestui element în organism provoacă, potrivit specialiştilor, în principal o stare inexplicabilă de oboseală. Pe de altă parte, în cazul celor bolnavi, carenţa de magneziu scade eficacitatea tratamentului.

De asemenea provoacă tulburări de somn, tulburări digestive şi diverse crampe musculare. Creşterea nivelului de magneziu din organism duce la scaderea consumului de antidepresive, de beta-blocante pentru tratamentul aritmiilor cardiace sau antihipertensive, susţin specialiştii francezi.

Aceştia afirmă că mulţi medici nu prescriu magneziu deoarece pacienţii - care se aşteaptă să primească medicamente mult mai scumpe - ar putea fi decepţionaţi să primească într-o primă fază doar un banal tratament cu suplimente alimentare.

Evident că fiecărui pacient trebuie să i se prescrie un tratament individualizat, în urma unor analize care să măsoare magnezemia (cantitatea de magneziu din sânge), deoarece, explică dr Jean-Paul Curtay, "nu luăm aceeaşi cantitate de magneziu atunci când plecăm în vacanţă ca atunci când suntem în pragul divorţului, spre exemplu".

Pe de altă parte, susţine specialistul francez, există tendinţa să se ia 50 de suplimente într-unul singur (acele suplimente care conţin toate vitaminele într-o singură pilulă), ceea ce nu este tocmai corect, deoarece nu toţi pacienţii suferă de aceleaşi carenţe şi nici nu este bine să se amestece mai multe substanţe.

Carenţa apare mai ales în cazul unui regim hipocaloric, în subnutriţie, în cazurile de creştere a necesităţilor (sarcină, alăptare), în cazuri de pierdere renală, de malabsorbţie digestivă (tulburare a absorbţiei intestinale a alimentelor), precum şi în alcoolismul cronic. Pe de altă parte, o supraîncărcare cu magneziu poate fi consecinţa unei insuficienţe renale severe.

Alimente bogate în magneziu

Cele mai bune surse alimentare de magneziu sunt cerealele complete, fructele oleaginoase (migdale, nuci), legumele uscate, ciocolata, unele fructe de mare, în special scoicile, şi unele ape minerale. Magnezemia, concentraţia de magneziu în sânge, trebuie să se încadreze în intervalul 1,7-2,3 mg/dl (1,4-2,1 mEq/l).