Captivii tacerii

Susa lacrimogena. Asa ar putea fi caracterizata penibila conferinta de presa a celor trei jurnalisti, tinuti inca in captivitatea tacerii. Mai intai de toate a fost regia. Drepturile de

Susa lacrimogena. Asa ar putea fi caracterizata penibila conferinta de presa a celor trei jurnalisti, tinuti inca in captivitatea tacerii. Mai intai de toate a fost regia. Drepturile de ecranizare au fost insfacate de Prima TV, un post aflat in scadere de audienta. Celelalte televiziuni au fost oprite la poarta, iar ziaristilor li s-a stabilit norma de doua intrebari, asa ca un gest de bunavointa. Prezentatorii show-ului, Topescu si Dumitru, au reusit sa intre in rolul de vatafi ai mosiei media, dupa ce, nu cu mult timp in urma, isi revarsau, pe toate posturile, emotiile din Piata Universitatii, cerand disperati sprijinul colegilor. Conferinta de presa a aratat cum poate fi pervertita ideea de solidaritate de breasla, in folosul ratingului de pe turta proprie, fara sa conteze nici un moment gestul formidabil al celorlalte televiziuni, care saptamani in sir au stat cu imaginea jurnalistilor agatata intr-un colt al ecranului. A fost prima senzatie neplacuta dintr-o serie care a urmat pe tot parcursul evenimentului monden din Sala Arcub. Cei trei prizonieri si-au jucat fiecare propria partitura, dupa un scenariu scris de altii, probabil in cele cateva zile cand ziaristii s-au aflat "la recuperare". Marie-Jeanne Ion, o ziarista incisiva in viata de zi cu zi, a interpretat rolul unei fecioare ingenue, victima a unui concurs de imprejurari. S-a vazut clar ca legatura ei cu realitatea a fost intrerupta, pentru ca, desi pe parcursul celor 55 de zile, presa a aflat de relatiile cu Omar Hayssam, ea a incercat sa le plaseze in zona derizoriului cotidian. "Marie-Jeanne ar trebui arestata de cum coboara din avion", spunea in timpul crizei un important personaj din celula de criza, intr-o conversatie semioficiala. Probabil ca exclamatia exprima exasperare, dar avea in ea si certitudinea ca ziarista nu este straina de omul de afaceri implicat in toata povestea rapirii. Incet-incet, o asemenea opinie a fost vehiculata la nivelul intregii prese, dar, din motive umanitare, nimeni nu a asternut-o pe hartie si nici nu a spus-o pe vreun post in perioada crizei. De aceea, tonul ei a sunat atat de fals acum. Sigur ca da, ne interesa cu ce se sterge la fund Marie-Jeanne si intelegem importanta hartiei igienice, dar nu poti sa vii in fata unei tari sa descrii partea neclasificata a rapirii, asa cum a facut-o domnisoara Ion. Culmea aberatiei a venit in clipa in care aceeasi domnisoara a vorbit despre cum s-au inmuiat rapitorii. Ceva mai sceptica, presa de acasa a crezut ca teroristii nu se inmoaie decat la bani sau favoruri politice si a incercat sa scoata macar un indiciu despre una din cele doua posibilitati. Cand, ce sa vezi? "Dovada de solidaritate (din partea societatii civile - n.r.) i-a inmuiat pe rapitorii de acolo", a trantit-o, spre final, domnisoara Ion, cu ochii umezi de lacrimi. Parca ii vezi pe teroristi plangand de le rugineste teava la Kalasnikov, la fiecare mars de solidaritate din Bucuresti. La polul opus a fost Ovidiu Ohanesian, persoana care, prin natura meseriei - jurnalist de investigatii - avea legaturi cu serviciile secrete. Mult mai calm si rational, el a promis ca isi va face propria ancheta in legatura cu cele intamplate, consfintind in acest fel faptul ca agenda celor trei jurnalisti este diferita. Ohanesian, cel pe care rapitorii l-au batut, nu se stie din ce motiv, a anuntat chiar ca ar putea sa se retraga din presa, sugerand ca stie cine "l-a vandut" in aceasta afacere. Cat priveste pe Sorin Miscoci, acesta a lasat impresia ca este singurul care nu are nimic de ascuns, dar ca respecta, in acelasi timp, instructajul facut la sosire. Singurul element de noutate ar putea fi extras mai degraba din apelurile la intelegere si la indicarea unui pericol pentru alte persoane. Refrenul celor trei ziaristi a fost "nu putem sa va spunem, pentru ca am pune in pericol viata altor oameni, aflati in aceeasi situatie cu noi". Concluzia logica ar fi ca in beciul unde au fost tinuti cei trei se mai aflau si alte persoane, ramase inca acolo, dupa ce gardienii bucurosi au spus "Go Romania". Daca e asa, urmeaza sa aflam, nu peste 50 de ani, ci in scurt timp. Cel putin asa ne-au asigurat jurnalistii. Prestatia lor, ca si intreaga poveste a rapirii au aratat cat de prost este pregatita presa in a face fata unor cazuri neobisnuite si cat diletantism se mai gaseste in unele zone ale ei. Senzatia a fost accentuata si de lipsa unui reprezentant al oficialitatilor, mai exact al Serviciilor de Informatii, la conferinta de presa. Poate in acest fel ziaristii nu s-ar mai fi balbait printre explicatii cusute cu ata alba. Pana acum, Serviciile au tacut. Duminica expira termenul pana la care celula de criza trebuie sa-si prezinte raportul.