Capsunarii salvatori

Guvernul Nastase incearca sa impuste doi iepuri dintr-un singur foc. Cu un cartus de cinci miliarde de euro, cat a alocat de la bugetul de stat pentru asistenta sociala, Executivul vrea sa castige un

Guvernul Nastase incearca sa impuste doi iepuri dintr-un singur foc. Cu un cartus de cinci miliarde de euro, cat a alocat de la bugetul de stat pentru asistenta sociala, Executivul vrea sa castige un nou mandat in alegerile din decembrie si, in acelasi timp, sa dea o gura de oxigen economiei, care risca sa se sufoce. Exportul, principalul motor al cresterii, este de trei ani intr-o accentuata pierdere de viteza. Ideea nu e rea. "Cu exportul nu se castiga alegerile", spunea, din propria experienta de premier, guvernatorul Bancii Nationale, Mugur Isarescu. Intr-adevar, crestere prin exporturi presupune, in actualele conditii din economie, strangerea curelei. Principalele produse romanesti destinate pietelor externe se caracterizeaza printr-un grad redus de tehnicitate. Ele sunt competitive numai datorita costului foarte scazut cu mana de lucru. Daca unui salariat care lucreaza pentru export ii dai mai multi bani, ii faci un rau, nu un bine: produsul sau devine necompetitiv, iar cand piata nu il mai cere, dispare si locul respectiv de munca. Tigrii asiatici au realizat progrese economice spectaculoase cu ajutorul exporturilor, dar cheia succesului a fost cumpatarea populatiei, faptul ca o buna bucata de vreme a muncit mult si s-a multumit cu putin. E drept, nu este prea potrivit sa spui romanilor, tocmai intr-un an electoral, ca trebuie sa faca in continuare sacrificii, pentru ca numai prin exporturi se poate dezvolta o tara saraca. Dar nici sa folosesti ca motor al cresterii consumul, care este apanajul tarilor bogate, nu e o alegere fericita. Cand primesc un ban in plus, oamenii se bucura, simpatia fata de politicienii galanti creste. Sentimentele lor se schimba insa brusc cand vine nota de plata. Deoarece banii dati fara o ratiune economica arunca poveri nebanuit de grele asupra contribuabililor. Actualii guvernanti spun, de exemplu, ca dubleaza pensiile taranilor nu pentru ca in 2004 sunt alegeri si tocmai de la sate asteapta cele mai multe voturi, ci pentru ca, de cand se afla la putere, au reusit sa imprime economiei un ritm sustinut, care a adus bani multi, circa cinci miliarde de euro. Pai, daca Guvernul a facut o asemenea isprava, de ce a mai fost nevoie sa se imprumute de pe pietele externe de o suma de doua ori mai mare? Sau, in economia romaneasca, pentru a putea obtine un leu trebuie sa bagi doi? Din pacate, cam asa stau lucrurile. De la cornul cu lapte din scoli pana la cele trei pastile gratuite din farmacii, toate actiunile filantropice ale Executivului nu au o sustinere financiara proprie. Nici nu ar putea sa aiba, de vreme ce in vistieria statului intra tot mai putini bani. Daca in perioada 1993-1996, impozitul pe profit aducea, in medie, 3,7% din PIB pe an, in 2001 si 2002 n-a mai adus decat 1,9%. Aceeasi tendinta si in cazul impozitului pe venit, al carui aport la bugetul de stat, de asemenea, s-a injumatatit in intervalul amintit (6,4% din PIB in 1993-1996, dar numai 3% in 2001-2002). La acelasi nivel de impozitare, in alte tari est-europene se incaseaza cu 7-8% din PIB mai mult decat in Romania. Explicatia consta in faptul ca multe intreprinderi romanesti sunt ineficiente si nu isi platesc darile catre stat. Dar nici Guvernul nu intentioneaza sa puna lacatul pe ele, deoarece n-ar mai putea realiza ritmuri de crestere de 5% pe an. Astfel de ritmuri - de care romanii nu sunt entuziasmati, deoarece nu se simt si in buzunarele lor - se realizeaza prin indatorarea tarii. Pentru ca economia romaneasca se bazeaza intr-o foarte mare masura pe importuri. Fortarea cresterii prin consum, in actualele structuri economice, nu duce deci la stimularea intreprinderilor romanesti, ci a celor straine. Iar ceea ce s-a intamplat anul trecut, cand balanta comerciala a cunoscut o puternica deteriorare, este cat se poate de concludent. Ingrijoratoare in cazul Romaniei nu este deocamdata amploarea deficitelor sau a datoriei externe, ci insuficienta surselor de finantare. Alte tari est-europene au dezechilibre mult mai mari decat ale noastre. Bulgaria a avut anul trecut un deficit de cont curent de 8% din PIB, dar nici FMI, nici Comisia Europeana nu s-au alertat. Pentru ca numai turismul a adus Sofiei venituri egale cu 4% din PIB. In schimb, Romania a pierdut din turism 1% din PIB in 2003. Si in ce priveste investitiile directe de capital strain Bulgaria a inceput sa stea mai bine decat Romania. Pentru Bucuresti, principala sursa de finantare a deficitelor externe a devenit asa-numitul transfer, adica banii trimisi in tara de romanii care lucreaza in strainatate. Fortarea consumului in conditiile in care echilibrul extern al tarii a ajuns sa depinda de castigurile celor care lucreaza pe plantatiile de capsuni din Spania sau de portocali din Italia poate crea grave dificultati economice si sociale, care le-ar reaminti actualilor guvernanti ca cine alearga dupa doi iepuri risca, dupa un vechi proverb romanesc, sa nu prinda nici unul.