Căpşunarii sau lohnarii?

justificat de impactul pe care l-a avut, în conştiinţa publică, chemarea lor în Spania. Oricine se aşteaptă să plece specialiştii IT în Silicon Valley, dar nu ne aşteptam să aducă bani o

justificat de impactul pe care l-a avut, în conştiinţa publică, chemarea lor în Spania. Oricine se aşteaptă să plece specialiştii IT în Silicon Valley, dar nu ne aşteptam să aducă bani o treabă pe care, în satele noastre, o fac nevoiaşii, tocmiţi cu o dublă de porumb şi-o ciorbă. Astăzi, jumătate din lucrătorii plecaţi în străinătate provin din mediul rural.
În total, cei două milioane de români trimit acasă 5,4 procente din PIB. Unii economişti se tem de amploarea pe care a luat-o fenomenul. Banii s-ar duce direct în consum, spun ei. Cum producţia internă nu e competitivă, cresc importurile şi inflaţia. Astfel, două-trei milioane de familii ar trăi mai bine, dar restul ar suferi din cauza dobânzilor mari, a preţurilor la apartamente şi a erodării puterii de cumpărare. De ţipat mai ţipă şi lohnarii, patronii care trăiesc din lohn. Valuta adusă de căpşunari întăreşte leul şi, deci, slăbeşte exportul bazat pe forţa de muncă ieftină.
Totuşi, chiar dacă temerile unora şi plângerile altora ar fi justificate, nu căpşunarii sunt problema. Dimpotrivă, lor ar trebui să le mulţumim fiindcă, în loc să ceară ajutor de la stat, au răzbit singuri. În deceniul trecut, România nu a fost în stare să ofere soluţii pentru o întreagă generaţie scoasă în şomaj. În loc să finanţeze recalificarea, a subvenţionat fabricile neperformante, ceea ce a sleit economia, fără să producă nimic. Privatizarea şi investiţiile străine au fost blocate de căpuşe, iar muncitorii s-au învăţat să primească, nu să câştige. Căpşunarii aduc acasă mai mult decât bani: ei învaţă să lucreze în stil capitalist şi au acces la civilizaţia Occidentului. Românii lui Ceauşescu veneau din Libia cu "Răpirea din serai". Căpşunarii au alte modele: case renovate, canalizare, drumuri fără noroi şi servicii publice fără şpagă. Simplul fapt că le oferă copiilor o ciocolată şi ceva vitamine în plus, şi tot este o investiţie, în capitalul uman, care înseamnă sănătate, educaţie şi civilizaţie. În plus, chiar dacă nu se recunoaşte, 35 la sută din veniturile căpşunarilor sunt investite totuşi în bănci sau alte plasamente.
Dacă, prin absurd, cei 2 milioane s-ar întoarce mâine în ţară, şomajul ar urca spre 40 la sută şi nu există niciun scenariu pentru aşa o criză. Asta e adevărata problemă: cei care au făcut bani grei în România i-au investit în maşini de lux sau în vile uriaşe, lăsând retehnologizarea deoparte, că tot erau românii mai ieftini ca roboţii. Acum, lohnarii strigă după ajutor. Ba, pardon: învăţaţi de la căpşunari şi ajutaţi-vă singuri, eventual lucraţi o vreme în Occident, pe la firme mai mari! Căpşunarii sunt cei care au înfruntat riscurile şi au ieşit cu bine din tranziţie. Nu ei trebuie să creeze un mediu economic favorabil investiţiilor străine. Nu e treaba lor să lupte cu inflaţia. Poate doar să voteze, din când în când, aşa cum au văzut ei că se face pe afară.