Căpitan fără echipaj

Tot acest du-te-vino din ultimele luni de la Administraţia Prezidenţială arată că la umbra lui Traian Băsescu nu creşte nimic. Aparent, faptul că doar şase din cele nouă posturi de

Tot acest du-te-vino din ultimele luni de la Administraţia Prezidenţială arată că la umbra lui Traian Băsescu nu creşte nimic. Aparent, faptul că doar şase din cele nouă posturi de consilier prezidenţial prevăzute în bugetul pe 2006 şi 10 din cele 17 funcţii de consilier de stat sunt ocupate nu poate decât să ne bucure. Băsescu realizează astfel o consistentă economie la buget. În realitate, este foarte îngrijorător că cineva, care deţine o putere atât de mare, precum preşedintele României, a rămas lipsit de sfaturile unor oameni precum Andrei Pleşu sau Renate Weber. Mai corect spus, şeful statului s-a lipsit de sfaturile lor, pentru că, pur şi simplu, nu avea nevoie de cineva care să-l contrazică. Pleşu a avut curajul să exprime altă opinie într-o chestiune sensibilă precum relaţia cu preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, iar Weber a avut obiecţii la modul în care Băsescu şi-a rezolvat problema casei din Mihăileanu. Aceasta este, pe scurt, povestea a două din cele şapte demisii de la Palatul Cotroceni, din momentul în care Băsescu a devenit preşedintele României. Pe lista celor care sunt uşor, uşor traşi pe tuşă se mai află consilierul prezidenţial Claudiu Săftoiu - care a pierdut conducerea comunităţii de informaţii din cauza intrigilor de palat - şi consilierul de stat Constantin Degeratu, care ar fi trebuit să coordoneze structura operativă a CNI. Contează destul de puţin faptul că preşedintele României va găsi oricând, fără probleme, noi consilieri, dispuşi să-l asculte fără să crâcnească. De altfel, un semn că şeful statului preferă obedienţa este apropierea sa, din ce în ce mai vizibilă, de militari, fie că sunt din armată, fie că sunt din serviciile speciale. Problema este însă că aproape nimeni nu mai stă în calea gafelor prezidenţiale, care au efecte asupra unei ţări întregi. Privind în urmă, la cele întâmplate în 2005, se pot observa nenumărate acţiuni pornite spontan şi ulterior abandonate de Traian Băsescu, după ce însă au bulversat clasa politică. Nu este vorba doar de celebra controversă privind anticipatele, ci şi de iniţiativa privind trecerea la un sistem parlamentar unicameral sau de propunerea privind schimbarea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului. În materie de politică externă, cel mai clar eşec este cel din relaţia cu Ucraina. În aprilie, Iuşcenko şi Băsescu au stabilit să soluţioneze, până la sfârşitul anului 2005, toate problemele în litigiu - canalul Bâstroe, delimitarea platoului continental al Mării Negre sau situaţia minorităţii române în Ucraina. La începutul noului an, se poate constata doar că lucrările la canalul Bâstroe sunt deocamdată abandonate, din cauză că Ucraina nu a mai avut bani, nu ca un gest de amiciţie faţă de România. Fără consilieri, sau cel puţin fără sfătuitori care să aibă curajul de a-i spune şi ceea ce nu suportă să audă, şi în 2006 vom avea parte doar de un lung şir de spectacole media, cu Traian Băsescu în rolul principal. Niciunul din aceste show-uri nu va face istorie mai mult de o zi.