Capcane pentru Tăriceanu

să mizeze mai mult pe inteligenţă decât pe forţă. Democraţii au lăsat la o parte criticile brutale la adresa preşedintelui PNL şi au pus în loc două teme extrem de ofertante:

să mizeze mai mult pe inteligenţă decât pe forţă. Democraţii au lăsat la o parte criticile brutale la adresa preşedintelui PNL şi au pus în loc două teme extrem de ofertante: restructurarea guvernului şi votul uninominal. Ca să nu pară prea slabi, pediştii au lansat câte un ultimatum în fiecare caz. Dacă problemele nu se rezolvă, guvernul a fost chemat să dea socoteală în faţa parlamentului. Apelul mieros adresat lui Tăriceanu, de a se prezenta în parlament pentru a solicita de fapt un vot de încredere, fie legat de o nouă structură a Executivului, fie în privinţa schimbării sistemului de vot, este o capcană mortală. Neavând susţinere majoritară, guvernul, odată ajuns în parlament, are toate şansele să nu obţină votul cerut. Cabinetul Tăriceanu şi-ar rupe singur gâtul, partenerii din PD scăpând de eventualele acuzaţii că şi-ar fi trădat partenerul de Alianţă. În locul liberalilor căzuţi la datorie, ar intra în joc partidul lui Stolojan care, deocamdată, a fost scos la încălzire pe margine. Pentru ca lucrurile să se lege, mai este nevoie de o mână de ajutor care a venit deja din partea PSD. Social-democraţii cântă pe aceeaşi partitură cu PD. În ultima vreme au devenit susţinători fanatici şi ai restructurării, şi ai votului uninominal. Fără cele două reforme, viaţa nu mai are rost pentru oamenii lui Geoană. Dacă restructurarea guvernului intră direct în fişa postului primului-ministru, schimbarea sistemului electoral depăşeşte cu mult răspunderea Executivului. PD şi PSD uită că în parlament funcţionează de mult o comisie însărcinată să elaboreze un nou cod electoral. Introducerea votului uninominal reprezintă o reformă atât de radicală, încât nu se poate realiza fără consensul partidelor parlamentare.
Dacă într-adevăr îşi doresc atât de mult un nou sistem electoral, PD şi PSD nu au decât să-şi pună oamenii din comisie la muncă şi, într-o lună-două, să voteze "en fanfare" proiectul de lege izbăvitor. Un asemenea entuziasm ar muta şi munţii din loc, darămite un biet cod electoral. Din păcate, până acum partidele au dovedit că votul uninominal le e drag ca sarea-n ochi. Decât să se străduiască să doboare guvernul sub o lozincă nobilă, adversarii premierului mai bine şi-ar asuma o moţiune de cenzură sinceră. Cât despre premierul Tăriceanu, chemat de atâtea ori să fie demis în parlament, ar trebui să pună un afiş la poarta Palatului Victoria: "Nu mai sunaţi, vin eu din cinci în cinci minute".