Capcana somajului cosmetizat

Cand vine vorba de statistica oficiala a somajului, suntem mandria Europei rasaritene si concuram chiar cu "veteranele" UE. Am ajuns la o rata de 6,9 la suta si descresterea pare sa continue. Mai

Cand vine vorba de statistica oficiala a somajului, suntem mandria Europei rasaritene si concuram chiar cu "veteranele" UE. Am ajuns la o rata de 6,9 la suta si descresterea pare sa continue. Mai mult, in Bucuresti si in cateva judete ale tarii, doar trei dintr-o suta de oameni cu potential de munca sunt someri cu acte. Nici macar disponibilizarile colective, care au scos din campul muncii peste 50 de mii de persoane de la inceputul anului, n-au incurcat scriptele Agentiei de Somaj. Totusi, piata autohtona a muncii nu seamana deloc cu un regenerator, in care "nimic nu se pierde, totul se transforma". Angajatorii nu par sa stea la panda, luandu-i cu japca pe cei care "taie frunza la caini". Situatia sta exact pe dos - majoritatea celor concediati si a absolventilor fac "tusa" doi sau mai multi ani de zile. Intre 1990 si 2001 s-au pierdut 3,5 milioane de locuri de munca din economia reala si, iata, nici macar interzicerea angajarii pe baza de conventii civile n-a condus la revirimentul contractelor de munca. O crestere a numarului angajatilor trebuie sa produca o crestere automata - cu aceeasi cifra - a platitorilor de CAS. Deocamdata insa, in evidentele Casei de Pensii, numarul contribuabililor ramane cantonat in jurul cifrei de 4,5 milioane. Cum populatia activa a Romaniei este de aproximativ 9,4 milioane, o rata a somajului de 6,9 la suta se traduce printr-un numar de 650 de mii de someri. Cale lunga pana la 3,5 milioane. Si-atunci, unde ne sunt disponibilizatii? O mare parte - in jur de doua milioane - au ajuns in economia subterana. Cateva sute de mii au luat drumul strainatatii, lucrand in prezent acolo si ajungand - prin sumele trimise in tara rudelor - sa constituie un suport extraordinar pentru economia Romaniei, pompand in ea, literalmente, miliarde de dolari anual. Dar acest lucru nu este meritul Guvernului, ci exclusiv al celor care au reusit "afara", supunandu-se, in multe cazuri, unor riscuri imense (sa ne amintim doar de atentatele din Israel, carora le-au cazut victime muncitori romani). Ne putem usor imagina ce ar fi insemnat ca toti sau majoritatea celor care au ales drumul pribegiei sa ramana in tara, ingrosand randurile somerilor din afara statisticilor. Pe de o parte, nu ar mai fi ajuns bani in tara, iar pe de alta, persoanele respective si familiile lor ar fi intrat sub incidenta Legii venitului minim garantat, cu consecintele de rigoare asupra bugetului de stat. S-a vazut, cu ocazia aplicarii legii sus-pomenite, ca multi dintre beneficiari sunt someri care de mult nu mai apareau in nici o evidenta. Este adevarat, in ultimii trei ani s-a reusit stoparea declinului bugetului Fondului de Somaj, care de la un imens deficit a ajuns la surplus. Iar o buna parte din excedent este alocat masurilor active. De pilda, anul acesta, se cheltuiesc aproape 4.500 de miliarde de lei cu stimularea firmelor care angajeaza someri (in special femei, tineri pana in 25 de ani si someri de lunga durata), cursuri de calificare, consultanta pentru inceperea unei activitati independente etc. Rezultatele insa vorbesc de la sine: aceste masuri n-au consistenta, nu duc la angajari pe durata nedeterminata. Majoritatea somerilor sunt angajati temporar - cateva luni, pana ce patronul incaseaza stimulentele de la stat si apoi respectivii sunt pusi pe liber. Sunt zeci de mii de someri care presteaza activitati temporare in interesul comunitatilor locale, in special iarna, cand statul subventioneaza cu (cate) un salariu minim brut pe economie acest gen de munca. Somajul scade vara tot datorita activitatilor temporare - din constructii, turism s.a.m.d. Majoritatea celor incadrati in aceste conditii someaza cea mai mare parte a anului. Insa nu toti, in acelasi timp. Se produce, adica, o rotatie a somerilor, o reciclare a somajului. Capcana statisticii cosmetizate isi va face simtite efectele in timp. Toti cei care lucreaza acum la negru nu vor avea drept de pensie sau vor primi pensii foarte mici. Dar statul va trebui sa le asigure un trai decent, garantat constitutional. Statul va face acest lucru prin taxe marite pentru viitorii contribuabili - copiii nostri. Cam la fel se va intampla in cazul somerilor reciclati. Nici ei nu se vor putea descurca doar cu pensia si se vor alatura milioanelor de viitori asistati social. Foarte grav este insa faptul ca, nefigurand nici in statistica somajului, nici in cea a muncii la negru, oamenii respectivi nici nu exista pentru cei care gandesc evolutia economiei pe termen mediu si lung si care lucreaza cu cifre oficiale. Oricat de vioaie poate parea cresterea economiei romanesti in prezent, "amanunte" ca acesta vor putea spulbera chiar si previziunile cele mai putin optimiste.