Candidatul uninominal - invins in cursa electorala?

In campania de fragezire a electoratului, declansata in forta de toate partidele politice, plus candidatii-surpriza precum Lia Roberts sau Gigi Becali, doua idei sunt vehiculate cu perseverenta

In campania de fragezire a electoratului, declansata in forta de toate partidele politice, plus candidatii-surpriza precum Lia Roberts sau Gigi Becali, doua idei sunt vehiculate cu perseverenta dinspre politicieni ca sa priceapa alegatorii. Prima: votul uninominal ar duce la o catastrofa politica in Romania de astazi, deoarece ar intra in Parlament toti manelistii, fotbalistii, proprietarii de fotbalisti si top-modele prietene de fotbalisti. A doua, legata de prima: chiar daca nu ar fi catastrofa-catastrofa, ar avantaja PSD, care s-ar vedea stapan pe doua treimi din Senat, in timp ce Alianta PNL-PD de-abia ar ciupi cateva locuri, iar PRM - Doamne fereste! - nu ar mai pupa deloc mandate senatoriale. Intr-un acces de generozitate, Viorel Hrebenciuc le-a spus reprezentantilor Aliantei PNL-PD din comisia care elaboreaza legile electorale: "Noua ne convine votul uninominal. Pe voi va dezavantajeaza! Eu zic sa cereti sa se ramana la votul pe lista si renuntam si noi la votul uninominal, chiar daca ne este greu, pentru ca l-am promis electoratului, inca din 2000." Iata ce frumos! Asta inseamna sa pui interesele generale mai presus de interesul ingust de partid! Din nefericire, este vorba despre interesele generale ale clasei politice, si nu ale societatii. In realitate, fortele politice actuale nu isi doresc schimbarea sistemului de vot. Macar PRM si UDMR au declarat deschis ca se opun votului uninominal. Aruncarea pe piata a scenariilor catastrofice privind consecintele votului uninominal nu este altceva decat o diversiune, menita sa distraga atentia opiniei publice de la una din principalele probleme ramase nerezolvate in ultimii 14 ani: reformarea clasei politice. Votul uninominal nu este un scop in sine, ci doar o metoda pentru tratarea clasei politice de doua boli grave, clientelismul si lipsa de responsabilitate fata de electorat. Tipul de parlamentar pe care nu-l cunoaste mai nimeni in judetul sau, pe care nu-l vede nimeni pe la Palatul Parlamentului pentru ca are alte ocupatiuni legate de dirijarea propriilor afaceri - profitand insa din plin de avantajele mandatului - este un produs al votului pe lista. Baronul local a primit titlul "nobiliar" tocmai pentru ca imparte locurile in administratia locala si, implicit, domeniile de afaceri banoase, cel mai adesea din contracte pe bani publici, din zona pe care i-a arondat-o partidul. Alde Mischie, Oprisan, Gogoncea sunt chiar mandri de rangul de baron. Si au si de ce. Sistemul clientelar le-a adus nu numai prosperitate, dar si puterea si privilegiile unui feudal pe mosia sa. Conducerea centrala a partidului are nevoie de astfel de lideri in teritoriu, pentru ca ei au capacitatea de a aduna voturi tocmai pentru ca distribuie favoruri doar "cui merita". De la Bucuresti se fac listele si se aduna "cotizatiile" de la doritorii de mandate de parlamentar, listele fiind impanate cu astfel de sponsori care nu au nimic in comun cu oamenii din circumscriptia in cauza. Nu este o practica numai a partidului actual de guvernamant. A fost folosita de toate formatiunile care au trecut pragul electoral si chiar de cele care nu au reusit acest lucru. Partea cea mai neplacuta este ca de la boala clientelismului se da imediat in coruptie, si coruptia politica, se stie, se generalizeaza rapid. Tocmai ce a patit Romania in tranzitie. Unul dintre leacuri este votul uninominal. Alesul va da socoteala nu numai partidului care l-a nominalizat, ci si, in mod direct, alegatorilor sai. El va trebui sa se vada ochi in ochi cu oamenii, sa le stranga mana, sa le bata la usa. Va fi nevoit sa raspunda la intrebari, pentru ca omul din fata sa stie ca din impozitele lui il tine pe parlamentar la Bucuresti. Or, asa ceva nu este usor deloc. Pleziristii care dau un ban numai ca sa fie parlamentari se vor scarbi rapid de acest sport, iar cei preocupati doar de invartelile lor vor constata ca e mult mai eficient sa se dedice in exclusivitate intereselor proprii decat sa desfunde ulitele satelor ca sa le explice taranilor cum se taie porcul in UE. Iar daca un om foarte bogat, un manelist sau o vedeta hip-hop se inhama la o asemenea campanie si castiga, e meritul lor. Oamenii au vrut sa-i reprezinte si i-au investit cu increderea lor. Poate, cine stie?, vor dovedi ca sunt si buni in politica. In America, un culturist venetic a devenit guvernator al unui stat cat Romania ca populatie, iar un actor semiratat a ajuns presedintele care a castigat razboiul rece. Bineinteles, nu tot ce se intampla in alte parti se potriveste si la noi, dar, la urma urmei, Dumitru Dragomir, Ion Dolanescu si Irina Loghin au devenit parlamentari pe liste, si nu prin vot uninominal. Cei care mor de frica consecintelor votului uninominal cred, in sinea lor, ca electoratul este prea prost ca sa decida de unul singur pe cine trimite in Parlament. Trebuie ca partidele, cu intelepciunea lor, sa alcatuiasca listele, iar omul numai sa puna stampila. Votul uninominal are dezavantajele lui reale. Cel mai important, poate duce la disproportii mari intre rezultatele votului si reprezentarea in Parlament si poate crea situatii politice confuze, in care majoritatea capabila sa sustina guvernarea s-ar putea contura nenatural. Dar Romania nu inventeaza acum sisteme electorale. Exista metode de compensare a acestor dezavantaje. Mai trebuie sa existe si vointa politica sincera si din partea PSD, si din partea Aliantei PNL-PD. Altfel, candidatul uninominal va fi aruncat fara nici o jena, dar se va pastra, in schimb, copaia votului pe liste.