Campanie la disperare

Campania electorala 2004 va fi una a disperarii. Dovada am avut-o ieri, de cu noaptea pana la amiaza, la vederea marii fugareli organizate pentru depunerea candidaturilor prezidentiale la Biroul

Campania electorala 2004 va fi una a disperarii. Dovada am avut-o ieri, de cu noaptea pana la amiaza, la vederea marii fugareli organizate pentru depunerea candidaturilor prezidentiale la Biroul Electoral Central. Imprumutand de la capsunari tehnicile de croit drum cu coatele si bombeurile, Nastase si Basescu s-au bulucit sa-si ia fata unul altuia, ca sa prinda primul patratel de pe buletinele de vot. Asta, pentru ca, daca te uiti in gura sociologilor si a psihosociologilor, pozitia de pe foaia pe care o vor stampila alegatorii poate influenta - acolo, cu cateva zecimi provenite de la electorii pe care cititul intregului buletin ii oboseste - rezultatul scrutinului prezidential. Se vede deci limpede ca pana si strategii celor doua formatiuni favorite au inteles ca departajarea s-ar putea face la mustata, asa ca nici un amanunt nu poate fi neglijat. Chiar si cu pretul organizarii unei intreceri de calcat in picioare, deloc onoranta pentru niste aspiranti la cea mai inalta demnitate in stat. Cu toate aceste asemanari de tehnici, semnele disperarii par ceva mai evidente in tabara Puterii. In ultimele patru zile, Adrian Nastase a aratat ca simte amenintarea apropierii lui Basescu. Rand pe rand, i-a reactivat pe doi din greii PSD, trecuti in somaj politic dupa marea "reforma" din partid. Miron Mitrea a fost recuperat de pe linia moarta pe care fusese impins si plantat locomotiva a echipei de campanie electorala. Dan Ioan Popescu a fost rebransat si el sambata la circuitul electoral al partidului, Adrian Nastase insusi fiind cel care i-a oferit scaunul de la Bucuresti, de pe care il fortase in vara sa se ridice. Recuperarea celor doi, oricat ar parea de nepotrivita dupa tot discursul despre "innoirea PSD", se inscrie intr-o logica fireasca a evolutiilor din ultimele luni. Mitrea si Popescu au fost scosi din linia intai, alaturi de toata cavaleria grea a partidului, atunci cand premierul-candidat a socotit ca razboiul politic modern nu se mai poate duce cu vechile metode si vechile arme. A fost instalat un dispozitiv de conducere socotit mai elastic si mai eficient - Biroul Coordonator - si s-au organizat prealegeri pentru a fi desemnati democratic, in filiale, candidatii pentru alegerile parlamentare. Ce a urmat, s-a vazut. PSD a intrat intr-un blocaj organizatoric, mai ales dupa falimentara incuscrire cu partidul de taraba al lui Voiculescu. In organizatii, prea lunga asteptare a "corecturilor" pe listele de candidati, zvonurile privind implantarea oamenilor de casa ai lui Iliescu si a umanistilor de pripas pe pozitii eligibile au paralizat saptamani la rand, tocmai in preajma inceperii campaniei, orice activitate politica. Dupa anuntarea listelor finale, socul a fost si mai mare. Din alegerile preliminare nu mai ramasese aproape nimic: personaje cu popularitate neglijabila cocotate in locul celor iesiti pe primele locuri din votul filialelor, tinerii aruncati la coada listelor, pilosi transferati in judete pe care cu greu le pot localiza pe harta. Revoltele au inceput sa se aprinda, una dupa alta, culminand cu izbucnirea deputatilor lasati someri si avertismentele privind un tot mai iminent esec electoral. Din marea reforma a lui Adrian Nastase n-a mai ramas aproape nimic. Cine sa mai creada in "noul PSD", cand pe listele lui au fost indesati cu lama buldozerului alde Iorgovan si Paunescu? Ce rost mai au toate discursurile despre reformarea clasei politice, cand partidul isi distruge singur credibilitatea singurului mecanism inovator - cel al alegerilor preliminare - pe care a fost in stare sa-l produca? In aceste conditii, socoteala lui Adrian Nastase a fost, probabil, simpla. Era complet neprofitabil sa-i mai tina intr-o stare de ostilitate (tacuta, deocamdata) pe Mitrea si pe D.I. Popescu cand, oricum, argumentul inlaturarii lor pentru a face loc "noului val" nu mai convingea nici macar activul unei organizatii PSD de bloc. In felul acesta, pe de-o parte, Nastase spera sa-si inchida un front existent chiar inauntrul partidului si, pe de alta parte, sa puna la treaba, intr-un moment dificil, persoane care ar putea sa readuca ceva din disciplina - fie ea si demodata - pe care au avut-o pe vremuri structurile de partid. Astfel de replieri si repozitionari disperate vor aparea, cat de curand, si in tabara Opozitiei. Nimic surprinzator, caci ajunsi la mai putin de 6 saptamani de momentul votului, principalii protagonisti ai competitiei electorale de anul acesta sunt, in mod evident, decisi sa joace pe cartea fentelor si a smecheriilor, unele mai reusite, altele penibile. Programele electorale sunt bune doar pentru a le astupa gura contracandidatilor. Electoratul e privit ca un public de emisiune de divertisment, caruia ii faci semn cand sa rada, cand sa aplaude si cand sa tropaie. Spre deosebire de spectatorii de la susanelele televizate, cei ce privesc spectacolul electoral au la indemana o arma mai eficace decat telecomanda: stampila de vot. Ea poate sa decida sfarsitul brutal al unei reprezentatii de prost gust.