Calvarul din Liban, povestit de o doctoriţă româncă

Iolanda (Pavelescu) Chbeir, de profesie medic pediatru, este căsătorită cu un fost coleg de facultate şi, de 25 de ani, locuieşte la Byblos, în Liban. Ieri, la prânz, când am vorbit la

Iolanda (Pavelescu) Chbeir, de profesie medic pediatru, este căsătorită cu un fost coleg de facultate şi, de 25 de ani, locuieşte la Byblos, în Liban. Ieri, la prânz, când am vorbit la telefon, era destul de marcată de ceea ce se întâmplă acum în "ţara Cedrilor".
"Aici, la nord de Beirut, e o zonă în care până acum nu au fost mari distrugeri. Totuşi, lipsesc alimentele şi multe alte lucruri vitale. Oamenii nu ies din case de teamă, mai ales că, azi-dimineaţă, şi aici au căzut două bombe. M-am dus foarte greu la spital, pentru a asista la o cezariană. Locuitorii din jur, şi mai ales refugiaţii, care au mari probleme în special cu copiii, nu mai pot veni la clinici ori la spitalul Notre Dame Maritime din Byblos. Teama şi mai ales drumul nesigur îi opresc. Nu putem vorbi la telefon cu cei din sud, unde reţelele telefonice, releele şi instalaţiile de orice fel sunt distruse", povesteşte doctoriţa Chbeir, care de trei zile încearcă să prindă Ambasada României din Beirut, fără succes.

Retrăieşte coşmarul războiului civil
Aflată de un sfert de veac în Liban, doctoriţa româncă a trăit toate etapele lungului război civil din Liban (1975-1990). "Calvarul s-a reluat. Chiar dacă locuiesc într-o zonă creştină, bombardamentele au vizat acum şi nordul, unde se află tabere palestiniene, aşa încât pericolul pândeşte la tot pasul. Cu toţii am fost surprinşi de rapiditatea cu care situaţia s-a degradat, iar evenimentele grave s-au precipitat", povesteşte Iolanda Chbeir. Are totuşi încredere că situaţia se va rezolva cât mai curând, în urma demersurilor europene, americane şi ale ONU. "Cum vedeţi, speranţa nu mi-a dispărut".