Calul troian al nimanui

La 10 ani de la admiterea Romaniei in Consiliul Europei, doamna Catherine Lalumiere, secretarul general de atunci, astazi vicepresedinte al Parlamentului european, s-a aflat la Bucuresti pentru a

La 10 ani de la admiterea Romaniei in Consiliul Europei, doamna Catherine Lalumiere, secretarul general de atunci, astazi vicepresedinte al Parlamentului european, s-a aflat la Bucuresti pentru a marca evenimentul. Doamna europarlamentar a atras atentia ca politica proamericana a guvernului roman nelinisteste Europa. Ea a amintit despre semnarea de catre MAE a acordului prin care se ofera imunitate cetatenilor americani in fata CPI. "Apoi, Parlamentul Romaniei a avut intelepciunea sa renunte la ratificare, iar Parlamentul european a rasuflat usurat". Ea a vorbit si despre scrisoarea asa-numitului grup Vilnius, de sprijinire a razboiului SUA in Irak la care a aderat si Romania. Daca al doilea caz nu mai are oricum relevanta, primul este insa foarte actual. D-na Lalumiere a dat glas dorintei Europei ca Romania sa nu ratifice acordul cu SUA, dar Washingtonul se asteapta in continuare ca tara noastra sa ratifice documentul deja semnat. Pentru a fi sigura ca este inteleasa cum trebuie, d-na Lalumiere si-a pus si o intrebare retorica: "Va fi Romania un cal troian al Statelor Unite in Uniunea Europeana?". Doamna Lalumiere, care mult a ajutat Romania acum 10 ani sa treaca peste stacheta ridicata de Consiliul Europei - pe sub care treceau fara probleme Croatia lui Tudjman sau Rusia lui Eltin - a exprimat totusi la Bucuresti o ingrijorare reala a Uniunii Europene. Romania este o tara mare si, conform noii Constitutii europene, are, dupa aderare, un rol important in luarea deciziilor comune. Dupa razboaiele diplomatice americano-europene iscate de interventia in Irak, nucleul dur al Europei, Franta si Germania, si-a exprimat in mai multe randuri ingrijorarea fata de proamericanismul unor noi candidati din Est. Francezii si germanii nu inteleg de ce trebuie sa plateasca pentru aceste state zeci de miliarde de euro anual, daca politica lor ramane alaturi de America chiar si in situatiile in care Bruxellesul decide altceva. De aici, insa, si pana la a vedea in Romania calul troian al americanilor in Europa e un drum lung. Acuzatia de proamericanism adusa Bucurestiului n-ar fi neaparat dezonoranta daca ea ar fi reala. In planul politicii externe este adevarat ca Romania a mers pe mana Americii - uneori chiar excesiv, asa cum a fost cazul cu acordul in privinta CPI. Romania a sprijinit razboiul impotriva lui Saddam si a trimis militari combatanti in Afganistan si Irak. Acest lucru s-a intamplat, insa, fiindca deciziile nu i-au durut pe cei care le-au luat. In politica interna, proamericanismul s-a flescait. Mai degraba se mai trimite un batalion in Irak si unul in Afganistan decat sa se inchida o fabrica nerentabila sau sa se asaneze mlastina birocratiei. In interiorul Romaniei, proamericanismul s-ar fi suprapus perfect cu proeuropenismul si ar fi insemnat crearea conditiilor de piata libera, stimularea initiativei si investitiilor, diminuarea coruptiei, reforma administratiei si justitiei. Nu intamplator, ambasadorul Michael Guest a atras atentia exact asupra acestor aspecte ce impiedica Romania sa devina cu adevarat o tara civilizata, dar presedintele Iliescu si chiar premierul Nastase au raspuns de fiecare data taios, avand probabil in minte sintagma "neamestecului in treburile interne". Apoi, inainte ca d-na Lalumiere sa onoreze Romania cu proamericanismul ar fi fost bine ca si America sa fi aflat despre intentiile Romaniei. Or, astazi, SUA este atat de ocupata in Orientul Mijlociu si in Asia de Sud-Est, incat nu-i mai ramane timp pentru piruetele diplomatice ce s-ar putea desfasura pe Dambovita. America are, oricum, suficienti aliati puternici in Europa - Marea Britanie, Italia lui Berlusconi sau Spania - pentru a mai apela cu adevarat la altcineva. Atitudinea Poloniei, ce irita axa Paris-Berlin, nu este probabil comandata de la Washington, ci mai degraba Varsovia s-a varat singura pe post de pietricica in bocancul franco-german. Romania nu poate fi un cal troian al Americii in Europa, in primul rand fiindca America nu e interesata de asa ceva. Daca America ar fi cu adevarat interesata de Romania, cu sau fara coruptie, prezenta ei s-ar face simtita: de la constructia de autostrazi si pana la bazele militare permanente. Romania poate fi insa multumita de parteneriatul cu SUA, macar pentru invitarea sa in NATO - lucru peste care, iata, incepe deja sa se treaca cu usurinta. Or, pentru prima data in istoria Romaniei, pacea si frontierele sale sunt cu adevarat garantate si aparate. Acest lucru a permis, cu doar cateva saptamani in urma, Bucurestiului sa zambeasca linistit atunci cand o mana de iredentisti a incercat sa agite nationalismul de o parte si de alta a granitei romano-ungare. Tot NATO ne permite sa privim linistiti si la tranzitia din Ucraina, tara mare si vecina a Romaniei, unde lucrurile nu merg deloc in directia progresului. Din nefericire, sunt multe motive pentru care Europa are tot dreptul sa intarzie integrarea Romaniei - asa cum ar fi si mai multe pentru a accelera acest proces. Dar proamericanismul nu este in nici un caz un motiv de ingrijorare pentru d-na Lalumiere si colegii sai. Romania a ajuns in Vest venind de foarte departe si pentru asta a trebuit sa faca multe compromisuri. Dar daca se isca asemenea nelinisti, francezii d-nei Lalumiere sunt mai mult decat bineveniti in Romania in toate domeniile economice, sociale si culturale pentru a contrabalansa situatia iscata de proamericanism...