Calugarii de la Putna denunta transformarea Ierusalimului romanilor in "oras interzis" pentru credinciosi

"Pe aici nu se trece!", a fost cuvantul scuipat in obrazul miilor de credinciosi veniti zilele trecute la Manastirea Putna sa se roage Sfantului Stefan cel Mare si Sfant. Gandita ca simbol al unitatii

"Pe aici nu se trece!", a fost cuvantul scuipat in obrazul miilor de credinciosi veniti zilele trecute la Manastirea Putna sa se roage Sfantului Stefan cel Mare si Sfant. Gandita ca simbol al unitatii nationale, sarbatoarea religioasa prilejuita de implinirea a 500 de ani de la moartea voievodului Moldovei s-a transformat in motiv de mahnire si dezbinare. Manastirea Putna - considerata un Ierusalim al romanilor - a fost transformata in "loc interzis" iubitorilor de Dumnezeu, numai pentru simplul fapt ca trebuia asigurata securitatea personajelor politice participante la manifestare. Desi incinta manastirii era pe jumatate goala, portile ei au ramas inchise pentru pelerinii veniti chiar si de la 500-700 de kilometri departare. Despre acest lucru, Adevarul a scris. Iata insa ca, la cinci zile de la eveniment, calugarii Manastirii Putna si inaltele fete bisericesti din Bucovina s-au dezmeticit din nauceala provocata de oamenii politici si garzile lor de corp. Slujitorii lui Dumnezeu s-au hotarat sa vorbeasca, acuzand bataia de joc la care au fost supusi clericii si credinciosii Bucovinei. O lipsa totala de respect fata de cei peste 13.000 de credinciosi care au venit la portile manastirii, daca e sa-i contabilizam pe "respinsi" dupa numarul farfuriilor de mancare folosite imediat dupa ce elitele devoratoare de somon si icre negre au lasat loc si "norodului". Monahul Teofan a primit incuviintarea staretului manastirii, cuviosul Melchisedec, sa spuna lumii ce s-a intamplat acolo: "Am crezut ca va fi un moment de unitate nationala, indiferent de orientari politice, indiferent de idei. Am sperat macar atata: ca vom participa cu totii la Sfanta Liturghie. N-a fost asa. Am vazut miile de oameni carora li s-au inchis portile, desi curtea era jumatate goala. Unii veniti tocmai din nordul Bucovinei, din Basarabia, de la Cluj, in costume populare, plangeau. Altii au plecat foarte, foarte suparati, n-au mai asteptat nici macar sa se deschida portile, dupa plecarea oficialitatilor. Asa ceva nu s-a mai intamplat la Putna de prin 1959, de pe vremea comunistilor. Nu intelegem de ce fortele de ordine, SPP-istii si jandarmii, nu le-au permis oamenilor sa intre. Pretextul a fost securitatea personajelor importante, dar, la mijloacele moderne de supraveghere care exista astazi, nu putem crede ca nu se putea tine totul sub control, chiar si in cazul in care incinta manastirii ar fi fost arhiplina. Se putea tine totul sub supraveghere, pentru a nu se petrece, eu stiu, vreun atentat sau alte probleme. Puteau sa-i controleze, dar sa-i lase sa intre pe credinciosi", ne-a spus mahnit reprezentantul manastirii. S-a mers pana-ntr-acolo, incat s-a refuzat "omenirea" a aproximativ 400 de elevi si studenti de la Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Romani si Liga elevilor crestini ortodocsi, care venisera pe jos tocmai de la Suceava, purtand pe un car Icoana Sfantului Stefan. Doar vreo suta dintre pelerinii osteniti au fost primiti, restul au ramas nauci la portile lacasului. Abia cand carja Inalt Prea Sfintiei Sale Pimen, arhiepiscop al Sucevei si Radautilor, s-a abatut pe spinarile sepepistilor, au putut trece elevii, studentii si alti cativa romani, dupa cum ne-au spus unii dintre credinciosii ramasi pe dinafara. Apoi portile s-au inchis iar. "Inalt Prea Sfintia Sa Pimen a fost foarte hotarat, dur, chiar violent, ca sa ma exprim bland. S-a certat rau cu sepepistii, pentru ca nu dadeau drumul oamenilor", ne-a spus monahul Teofan. "Poftiti afara din biserica!", a fost alt ordin indeplinit de fortele care asigurau paza si protectia presedintelui Romaniei, a premierului, precum si a altor personalitati politice. Ignorand hotararile obstii manastirii, care prevedeau priveghere toata noaptea, in miez de noapte, angajatii SPP, la ordin, au comis una dintre cele mai mari nelegiuiri: "Credinciosii si calugarii aflati in biserica manastirii in noaptea de 1 spre 2 iulie, cand se facea privegherea, au fost dati afara din biserica. N-am fost batuti, dar ni s-a spus sa iesim din biserica toti pentru ca nu mai are voie nimeni sa ramana". Atunci cand i-au luat pe sepepisti la intrebari, acestia au spus ca "asa e intelegerea de sus". "Nici invitatii oficiali ai manastirii nu au fost lasati toti sa intre. Chiar unul dintre cei care trebuia sa depuna coroana cu flori, directorul Directiei de Cultura Suceava, Emil Ursu, a stat la poarta. Abia cand s-a ajuns la momentul depunerii, sepepistii s-au dumirit si i-au dat voie sa intre", ne-a spus monahul. "S-au comportat de parca era o manifestare politica, au confiscat sarbatoarea ortodocsilor. Am simtit pur si simplu ca mi s-a bagat pumnul in gura, ce mai, asta este senzatia! Prefectul de Suceava a dat vina pe calugari. Acesta a declarat recent ca manastirea ar fi interzis intrarea oamenilor, dar nu este adevarat. Nici manastirea, nici Biserica Ortodoxa Romana nu au facut asa ceva, nu s-a dat unda verde pentru asta. Dar acest lucru se subintelege, pentru ca nu trebuie sa spunem noi, calugarii, cine le da ordine la sepepisti". Chestionat ieri, prefectul de Suceava, Ioan Cusnir, si-a dat cu stangul in dreptul, acuzand de minciuna pe calugarii de la manastire: "Nu este adevarat. Au fost primiti oamenii atat cat a fost spatiu. Toata operatiunea a fost controlata de organizatori - noi, cei de la Ministerul Culturii, Arhiepiscopia si de cei de la manastire. Decizia de inchidere a portilor a fost luata pentru ca spatiul este constant, el nu poate fi "dilatat". Puteti dumneavoastra sa bagati un litru jumatate de lapte intr-o sticla de un litru? Nu puteti! Curtea a fost tot timpul plina, eu nu am vazut-o goala deloc si am fost acolo. Numarul de oameni a fost mult prea mare". "Domnul prefect minte pe scara larga", ne-a spus monahul ridicand ochii la cer. "Ce s-a intamplat la Putna a fost o bataie de joc, o totala lipsa de respect fata de clericii si credinciosii bucovineni, care nu au avut nici o contributie la aceasta marsavie. Ne doare sufletul de toti cei care nu au putut intra ori participa la Sfanta Liturghie. Si de ce? De ce le era frica? De oamenii acestia saraci, amarati, care de-abia mai pot sa supravietuiasca de pe o zi pe alta si care au venit aici pentru a-si intari sufletele? Noi, calugarii, nu trebuie sa purtam suparare in inima pentru nimeni, dar va spunem ca suntem foarte, foarte, foarte mahniti!".